Sfântul Anton de Padova, sfântul lumii întregi

Dragi cititori, de ani de zile lumea a fost cufundată într-o vorbărie uluitoare pe tema crizelor. Vorbim despre trunchi, coadă, ramuri, coroană și roadele crizelor, dar niciodată despre rădăcina lor. Ne-am moleșit și ne-am pierdut răbdarea pentru că am uitat să privim înspre cer, și pentru că tratăm cu ignoranță sau superficialitate pe acei oameni care, de-a lungul generațiilor, au văzut rădăcinile crizelor cu adâncime duhovnicească și au indicat soluțiile salvatoare.

Unul dintre acești oameni profund spirituali a fost Sfântul Anton de Padova, personalitate deosebită care este cinstită astăzi în calendarele greco-catolice și romano-catolice. Este fascinantă popularitatea de care se bucură acest sfânt a cărui nume este rostit cu încredere pe toate meridianele pământului, de către oameni de toate convingerile, din toate rasele, din toate treptele sociale şi culturale.

Sfântul Anton a fost un model strălucit de eroism și de trăitor intens al valorilor creștine. Încă din timpul vieții sale s-a făcut prietenul celor aflaţi în dificultăţi şi în suferinţă: săraci, bolnavi, oameni din închisoare, oameni loviţi de tot felul de nenorociri. Nenumărate au fost minunile prin care el i-a ajutat pe cei aflaţi în astfel de momente dramatice şi mulţi sunt aceia pe care îi ajută în continuare şi astăzi, în mod miraculos.

Alături de cunoașterea adâncă a Sfintei Scripturi, Anton și-a însușit o temeinică cultură filozofică și științifică, care i-au folosit pentru a aduce la lumina adevărului pe toți aceia pe care-i întâlnea. Deşi nu au rămas de la el decât câteva cicluri de predici, au fost suficiente pentru a dovedi că autorul lor este o lumină puternică dăruită umanității și, pentru aceasta, în 1946, Papa Pius al XII-lea l-a declarat pe Sfântul Anton de Padova învăţător al Bisericii, cu titlul de «Doctor Evangelicus». Se aminteşte astfel că izvorul din care Anton a sorbit înţelepciune şi har este Sfînta Evanghelie: el ne invită pe toţi la acest izvor.

Sfântul Anton și-a luat zborul înspre plaiurile veșnice la data de 13 iunie 1231, la vârsta de numai 36 de ani. După zeci de ani de la îngroparea sa, când sicriul a fost deschis în vederea transportării relicvelor sale în capela clădită în cinstea lui în Padova, i s-a găsit limba vie și frumoasă ca și la un om viu, în timp ce restul trupului era cenușă. Această limbă care l-a slăvit neîncetat pe Dumnezeu este așezată acum într-un frumos relicvar de aur și se păstrează în bazilica Sfântul Anton, la Padova. Acolo o poate vedea oricine.

Dragilor, dacă noi, oamenii, am ști că purtăm în noi înșine efectele crizelor actuale, nu ne-am mai lăsa dezorientați. Istoria nu se repetă, dar păcatele și crizele da. Oare să nu fie o legătură aici?

Sfântul Anton, cel ce a știut să așeze Evanghelia în centrul vieții, împletind văzutul cu nevăzutul, să ne fie ghid și lămurire în căutările noastre!