Este binecunoscut faptul că primii creştini şi chiar apostolii nu se gândeau să lase mărturie şi documente pentru posteritate, ci grija lor principală era de a urma cu credinţă „Calea, Adevărul şi Viaţa” aduse în lume de Christos.
Despre Sfântul Anaclet, modelul moral care ne este propus astăzi de calendarul latin, se ştie că a fost unul din succesorii imediaţi ai Sfântului Apostol Petru, şi că a condus Biserica de la anul 79 la anul 90. El era de loc din Atena, în timpuri în care Atena şi Roma făceau parte din acelaşi imperiu roman, iar cetăţenii şi creştinii din Grecia erau în capitala imperiului ca la ei acasă.
Om energic şi de iniţiativă, lui Anaclet i se atribuie zidirea unui „Memorial” – cavou – pentru rămăşiţele pământeşti ale pescarului din Galileea, aşezat de Christos drept Piatră de temelie a Bisericii sale. Alături de acest „memorial” a fost înmormântat şi Sfântul Anaclet. Amintirea lui, venerată chiar din primele veacuri, ne amintește epoca de glorie a creștinismului, când creștinii își lăsau amintirea întipărită nu în file de cărți, sau blocuri de piatră, ci în inimile succesorilor.
Dragi cititori, un singur Om în istoria lumii (a carui existentă a fost atestată concret atât istoric cât și spiritual) a afirmat despre sine că El este ”Calea, Adevărul și Viața”, și acela a fost Iisus Christos. Mulți oameni spun un lucru cu totul absurd și irational despre El: ”Sunt gata să accept că Iisus a fost un mare învățător moral, dar nu accept afirmația Lui că este Dumnezeu”. Aceasta este o contradicție gravă și nu ar trebui spusă. Un om care nu a fost decât om și a spus lucrurile pe care le-a spus Iisus, nu ar putea să mai fie un mare învățător moral.
Sfântul Anaclet, acest purtător de lumină care s-a îngrijit să prețuiască și să conserve adevăratele valori, să ne fie exemplu și confirmare.