”De va voi omul, de dimineața până seara ajunge în măsura dumnezeiască” (Avva Alonie, Patericul egiptean)

Viața sfintei Teodora din Alexandria este cinstită de cele două biserici, Ortodoxă și Greco-Catolică, în fiecare an, la data de 11 septembrie.

Teodora s-a născut într-o familie înstărită și a avut un soț fidel și credincios. Însă, printr-o înșelare a conștiinței, în timp ce soțul ei era plecat, ajunge să-l înșele cu un alt bărbat.

Din cauza puternicelor mustrări interioare și a dorinței de îndreptare, la câteva zile, Teodora și-a părăsit soțul și casa și a intrat în Mănăstirea Octodeocat, fiind tunsă și îmbrăcată în haine bărbătești. După o perioadă de mari eforturi și greutăți, fratele Teodor a fost îmbrăcat în haina monahului, neștiind nimeni că este femeie.

Asceza aspră la care s-a supus de-a lungul timpului, îi schimbase mult trăsăturile feței, astfel încât, trimisă fiind după untdelemn în Alexandria, și-a văzut soțul în pragul unei biserici, iar acesta a salutat-o și a trecut mai departe. Iertând-o pentru păcatele tinereții și datorită profundei sale căințe, Dumnezeu i-a oferit Teodorei darul de a face minuni. Însă, lucrurile se pregăteau să ia o nouă întorsătură.

Starețul mănăstirii trimițând-o pe Teodora să cumpere grâu, aceasta a trebuit să înnopteze la Mănăstirea Enatului. Aici, starețul acestei mănăstiri a primit vizita fiicei sale, deoarece fusese căsătorit înainte. Noaptea, cuviosul Teodor s-a trezit, în chilia în care dormea, cu fata starețului care îl îndemna la fapte neîngăduite. Refuzând, aceea a găsit pe altcineva cu care să-și ducă la îndeplinire dorința, rămânând însărcinată.

După ce copilul s-a născut, starețul Mănăstirii Enatului a dus copilul la Mănăstirea Octodeocat, lăsându-l aici și culpabilizându-l pe Teodor pentru cele întâmplate. Teodor a fost alungat din mănăstire împreună cu copilul, deși ar fi putut să-și dovedească nevinovăția.

Timp de șapte ani s-a chinuit într-o colibă din apropierea mănăstirii, hrănind copilul. După cei șapte ani, a fost reprimit în mănăstire, unde i s-a dat o chilie în care să își crească copilul, fără să fie supus nici unei ascultări mănăstirești. După alți doi ani, cuviosul Teodor a murit și atunci s-a descoperit că a fost femeie.

Tot atunci, soțul Teodorei, îndrumat fiind de Dumnezeu către Mănăstirea Octodeopat, a aflat cele întamplate și, întristându-se, a cerut voie starețului să rămână în chilia cuvioasei Teodora și să aibă grijă mai departe de copil. Îndrumarea și educația pe care Teodora și soțul ei le-au oferit-o copilului au avut urmări rodnice, copilul ajungând starețul Mănăstirii Octodeopat.

Dragi cititori, am răsfoit cu uluire și admirație paginile din viața acestei sfinte. Un mare înțelept spunea că, între un păcătos și un sfânt stă doar o lacrimă de căință. Fără îndoială, punctul de restaurare pentru cel ce s-a pierdut pe sine este căința, reînceputul. Una dintre problemele cruciale ale lumii noastre este că în mentalul colectiv s-a pierdut sentimentul de vinovăție, iar oamenii trăiesc ascunși în umbra propriilor vanități și păcate.

Forța căinței, subestimată și necunoscută de mulți, poate schimba totul radical, propulsându-ne din abisul prăpastiei, pe culmile virtuții. Viața sfintei Teodora ne inspiră cu siguranță în acest sens.

Post Views: 78