Calendarul bizantin amintește astăzi impresionanta viață a sfintei Eufrosina.

Această sfântă a trăit pe vremea împăratului Teodosie cel Mic (408-450) şi era singurul copil al unui om însemnat, credincios şi binevoitor, pe care-l chema Pafnutie, din cetatea Alexandriei.

Pe când avea 18 ani, tatăl ei a logodit-o cu un tânăr nobil, însă ea iubea mai mult viața monahicească. Drept aceea, pe orice călugări primiți în casă de tatăl ei, Eufrosina îi întreba cu multă înflăcărare despre viaţa din mănăstire. Astfel, odată, pe când tatăl ei nu era acasă, Eufrosina, cucerită de înălțimile spirituale pe care le experimentau călugării și de disponibilitatea lor totală în slujba lui Hristos, Eufrosina a fugit pe ascuns din casa părintească, schimbându-şi portul, îmbrăcându-se în haine bărbăteşti şi numindu-se Smaragd. Ea s-a tuns și a intrat într-o mănăstire, dându-se drept famen.

Eufrosina a petrecut 38 de ani în mănăstire, supunându-se cu mare exigență tuturor rigorilor și greutăților, strălucind în desăvârșire în mijlocul călugărilor din mănăstire, fără ca cineva să știe că este femeie.În chip providențial, tatăl sfintei, Pafnuție, a ajuns în acea mănăstire pentru a primi sfaturi duhovnicești, în vremea când Eufrosina se îmbolnăvise grav. Starețul i-a îndrumat pașii tocmai către cuvioasa, care, în tot acest timp, fusese cunoscută ca monahul Smaragd. Recunoscându-și tatăl, care i-a împărtășit  acesteia durerea pentru fiica pierdută în urmă cu atâta timp, Eufrosina, a cărei fizionomii se schimbase radical în urma intensei asceze, l-a îndemnat să nu deznădăjduiască, pentru că își va vedea din nou fiica. Ea i-a spus tatălui său să revină în mănăstire peste trei zile.Când Pafnutie a venit din nou, Eufrosina se afla pe patul de moarte. Atunci, ea i-a dezvăluit lui Pafnutie că este fiica sa și i-a vorbit despre importanța de a-L iubi pe Dumnezeu mai mult decât pe propriii copii și de a-L așeza în centrul vieții. Pafnutie a fost marcat atât de profund de cele întâmplate, încât, după moartea fiicei sale, a hotărât să îmbrace el însuși haina monahală, trăind în această mănăstire până la sfârșitul vieții.

Post Views: 146