Dragi cititori, în căutarea fericirii autentice și permanente, omul postmodern, asemenea unui soldat de plumb îndărătnic, luptă să cucerească diferite culmi, de cele mai multe ori iluzorii. Ce vedem diferit în viața sfinților, în ciuda atâtor suferințe, neajunsuri și injustiții la care au fost supuși, este fericirea lor lăuntrică și împlinirea pe care o aveau, indiferent de circumstanțe.

Unul dintre acești supereroi (sau supereroine), care au fost însumați în marea familie a purtătorilor de idealuri, este Sfânta Atanasia din Egina, cea care este omagiată astăzi în calendarul latin. Atanasia este amintită ca stareța care corecta greșelile cu virtutea blândeții, ca posesoarea unui profund trai ascetic și a unei fericiri imperturbabile. Ea și-a dedicat viața credinței creștine încă din copilărie, dar a fost căsătorită, împotriva voinței sale, la vârsta de 16 ani.

După ce soțul ei a fost ucis în luptă, împăratul acelor vremuri a decretat obligativitatea tuturor văduvelor de a se căsători cu soldați tineri, astfel, Atanasia a primit un soț nou, musulman de credință, dar care s-a convertit în scurt timp la creștinism. Împreună au fost o familie model, cu principii morale solide și cu o conștiință sensibilă și temeinică față de bolnavi și nevoiași. După o perioadă de timp, cei doi s-au hotărât să ia calea călugăriei, astfel, Atanasia a construit o mănăstire la care a și devenit stareță.

La data de 14 august 1960, Atanasia s-a stins din viață, iar relicvele sale, izvorâtoare de mir, au fost descoperite după un an, într-o criptă din insula Egina. Atanasia, a cărei nume provine din limba greacă și care are semnificația de ”nemuritor”, și-a trăit viața asemenea unei permanente evocări a învățăturii lui Iisus Christos, Cel care este Însuși nemurirea și plinătatea. Acesta a fost antidotul miraculos care i-a dat Atanasiei vigoare, fericire și sens.

Mulți dintre noi considerăm astăzi că sfinții și creștinii convinși își influențează propriul psihic prin idei sau imagini mentale și că tot ceea ce ține de credință este autosugestie. Este un lucru total irațional și nechibzuit să considerăm asta și să reducem toată istoria spiritualității și toate fenomenele excepționale cuprinse în ea la o astfel de explicație nefondată și absurdă.

Fie ca viața acestei sfinte sărbătorite astăzi să fie încă o treaptă adăugată ascensiunii noastre către fericire, plinătate și nemurire.