Poate stiti sau nu, dar cuvantul „ministru” vine din latina si inseamna „slujitor”, „servitor”. Ce-i drept, schimbarea de sens s-a produs demult. Chiar din antichitate. Ministrii imparatului aveau o mai mare putere, in raport cu ceilalti. Mai tarziu, odata cu aparitia ideii de stat, ca o intronare a binelui comun, ministrul devine, mai curand, servitorul acestui bine, reprezentant de stat, decat al suveranului. Ba chiar si unii regi sau imparati se numeau pe sine „primul servitor al statului”.
Azi, nici primul ministru nu se considera pe sine prim servitor si nici ministrii mai mari sau mai mici nu mai slujesc pe nimeni, in afara de grupurile de interese financiare ori politice. Toti, in schimb, au impresia ca sunt suverani absoluti ai unei tari de supusi. si oricare dintre supusi care are curajul sa-i critice sau sa-i contrazica e, fie opozant politic, fie platit de opozantii politici. Un filosof spunea ca legitimitatea unui om politic se pierde daca el pierde contactul cu poporul. Daca pierde respectul, iubirea poporului, ori mai ales daca pierde legatura de intelegere, de comunicare cu acesta. Daca ar fi sa aplicam principiul filosofului, inseamna ca Romania nu a prea avut conducatori legitimi in ultimii 70 – 80 de ani. Conducatorii mult iubiti, votati in unani-mitate de populatie, s-au trezit abia in decembrie @89 in fata unei crude realitati; ii „iubea” intreaga tara, dar nu s-a gasit nici macar un om dipsus sa ii apere, la o adica, cu pretul vietii. Situatia a ramas cam la fel si dupa 1989. Indiferent de valul de simpatii politice foarte fragil si temporar, creat in jurul unor oameni politici, toti, nu doar votanti, ci si colaboratorii, s-au dezis incet, incet de ei. Iar daca incetezi sa crezi in ceva, inseamna ca nu ai crezut niciodata cu adevarat! In voi, dragi servitori ai acestei natii, n-a crezut cu adevarat nimeni, nciodata. si nici nu va crede, pana cand veti redeveni ceea ce ati fost odata si trebuie sa fiti si acum. Servitori. Nu ministri.

Post Views: 142