”Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă. Eu nu v-o dau așa cum v-o dă lumea. Să nu se tulbure inima voastră și nici să nu se teamă.” (In 14,27)

Ziua bună, dragi cititori!

Ce înseamnă pentru voi pacea interioară? Trăim într-o lume grăbită, agitată, plină de provocări și incertitudini. Adesea, ne simțim simțim copleșiți, iar pacea interioară pare o iluzie îndepărtată, pentru că nu o căutăm acolo unde ea se găseste în esență.

”Pacea este capodopera rațiunii”, ne spune J. Muller.

”Adevărata fericire se bazează pe pace”, ne asigură Thich Nhat Hanh.

”Dacă ești deprimat, trăiești în trecut, dacă ești anxios, trăiești în viitor, dacă ești în pace, trăiești în prezent”, conclude Lao Tzu.

”Pacea este singura bătălie care merită dusă”, ne destăinuie Albert Camus, iar Eckhart Tolle ne încredințează că nu nu ne găsim pacea rearanjând circumstanțele vieții, ci ”realizând cine suntem noi, la cel mai profund nivel”. Din nou ne întoarcem la definiția omului, la sensul și la valoarea lui intrinsecă.

În Psalmul 29 se spune: ”Domnul va binecuvânta poporul său cu pace”. Tentația veșnică constă în a dori să fim unicii protagoniști ai propriei vieți, în a încerca să rezolvăm totul singuri, în a ne agita continuu ca și cum totul ar depinde doar de noi. Sfântul Vincențiu de Paul, o persoană care era departe de a fi leneșă, spunea: ”Binele pe care Dumnezeu îl împlinește se face de la sine, aproape fără să ne dăm seama. Trebuie să fim mai mult pasivi decât activi; și astfel, Dumnezeu de unul singur, va face prin intermediul vostru ceea ce toți oamenii împreună nu ar putea face fără el.”

Dragilor, este ușor să ne lăsăm contagiați de actuala societate a excesului, cu riscul dispersiunii și al alienării. Este necesar un angajament personal mare pentru a găsi momente de ascultare activă a propriei persoane, de tăcere interioară, de alegere împotriva curentului, de abandonare în mâinile Providenței.

Pacea interioară profundă este busola care indică traiectoria de urmat în viață. A ne opri, a tăcea, sunt premisele necesare pentru ca ceea ce este tulbure în noi să devină limpede. Doar când interioritatea noastră se luminează, începem să fim în sintonie cu noi înșine și să creăm armonie în jurul nostru.

”Fii în pace cu tine însuți”, spunea Sfântul Augustin. Dacă noi nu reușim să stăm în liniște cu noi înșine, preț de mai mult timp, fără alte zgomote de fond, fără televizor, radio sau alte gadget-uri, înseamnă că această ”capodoperă a rațiunii”, de care spunea J. Muller a căzut sub ruine și trebuie redobândită.

Călătoria spre pacea interioară este una personală și unică. Pacea este o virtute de seamă, o dispoziție lăuntrică, o înclinație înspre bunăvoință, dreptate și dragoste și o stare care ne face să trăim cu adevărat liberi.

Un creștin care își trăiește în mod real credința are inima plină de pace pentru că știe să-și pună încrederea în Dumnezeu și are conștiința prezenței Sale în fiecare moment, mai ales când traversează intervalele mai dificile ale vieții. Pacea autentică pornește din interior. Ea este lucrarea lui Dumnezeu și trebuie căutată eminamente în spectrul teologic și spiritual.

Oameni buni, să agonisim adevărata pace de la maestrul ei care este Mânuitorul Christos și să lucrăm pentru pace! Pacea este lupta supremă care trebuie purtată, nu pentru teritorii, ci pentru umanitate.

Pace și bine!

Post Views: 4