Ieri s-au implinit 156 de ani de la dezrobirea romilor. Data de 20 februarie 1856 reprezinta pentru romii din Romania data eliberarii din sclavie a ultimei categorii de robi ce apartineau proprietarilor particulari, prin „Legiuirea pentru emancipatia tuturor tiganilor din Principatul Romanesc”, act normativ promulgat de domnitorul Barbu Stirbei. 155 de ani mai tarziu, data de 20 februarie a fost declarata oficial ziua dezrobirii romilor din Romania. Acum, la 156 de ani de la dezrobirea romilor, aceasta minoritate este sclavul propriilor metehne. Chiar daca nu mai sunt priviti ca simpli robi, in zilele noastre, marea majoritate a romilor sunt vazuti in continuare ca patura saraca de la marginea societatii. Au trecut zeci, sute de ani si tot nu au fost intregrati. Din birourile europene de la Bruxelles se elaboreaza strategii de incluziune a romilor care nu au nicio legatura cu realitatea. Vointa clamata de autoritatile publice de a-i integra in societate prin diverse programe pe romi a esuat. O parte din ei au ajuns dulgheri, tamplari sau asfaltatori europeni, fiind constienti ca furtul, o infractiune obisnuita in randul romilor, nu le va asigura la nesfarsit traiul de zi cu zi. Insa, marea masa de romi traieste in continuare in cartierele marginase, iar legea dupa care se conduce comunitatea este cea nescrisa, „tiganeasca”. Refuza se sa supuna regulilor societatii, singurul care razbeste cu ei fiind bulibasa. Majoritatea tiganilor, in special cei din zona rurala, nu se obosesc sa-si caute un loc de munca. Sunt doua posibile cauze. Fie le sta in caracter, fie nu reusim sa-i integram.