Zapezile s-au topit. De pe Dealul Bisericii si de pe Beneia, apele au curs pe drumul comunal care leaga Rastoltu Mare de Buciumi. Înaintam greu chiar si cu masina. Fuioarele de apa, ca puhoaie nu le putem zice, se preling pe culturile de grau care strajuiesc drumul. Primarul de Buciumi, Eugen Lazar, promitea in vara trecuta ca in acest an va purcede la reabilitarea celor sase kilometri de drum comunal. Vineri, acelasi primar nu mai era atat de entuziasmat ca in vara. „Suntem pusi pe      lista largita a Consiliului Judetean, care a fost trimisa la Ministerul Dezvoltarii, si prin Ordonanta de Guvern Nr. 28 s-ar putea sa primim fonduri pentru reabilitare. Daca nu vom primi bani de la Ministerul Dezvoltarii, vom ataca fondurile europene”. Cam de multa vreme asteapta rastoltenii sa aiba o cale de acces ca lumea in sat. Acei rastolteni care au mai ramas sa scormo-neasca tarina spre a-si indestula traiul.

Barza nu mai vine – scoala

si gradinita s-au inchis
Lelea Lucretie, sora lui Todoru lui Irimie din Rastolt, la 1 martie va purta in piept al 93 – lea martisor. Îsi aminteste ca in urma cu 60-70 de ani, ulitele Rastoltului – pe Parau, pe Deal, din Jos de sat si pe Pusta – erau pline de copii. Acum, scoala in sat nu exista. S-a desfiintat in urma cu trei ani. Chiorean Anastasia, cea care a inchis ultima data usa scolii, nu mai avea cui sa impartaseasca tainele slovei. Nici gradinita nu mai functi-oneaza, tot de acum trei ani. Jucariile au ramas prafuite in dulapuri. Scolarii din Rastolt, pe care ii poti numara pe degetele de la o mana, sorbesc inva-tatura la scoala din Buciumi. Trist este ca pentru asezare nu se intrevad vremuri mai bune in privinta natalitatii. Un sat fara copii e ca o padure fara copaci.

Populatia satului a scazut

de cinci ori intr-un veac
Scrieri din vechime ne marturisesc ca „Rastoltu  Mare era o comuna fruntase romaneasca in partile de   peste Meses”. Si tot din vechime aflam ca „a fost un sat bastinas romanesc si pe la inceputul secolului XX, in el traiau doua-trei suflete straine”. Acum mai bine de o suta de ani, „Rastoltul avea 155 de fumuri”. „Aici vietuiau 713 suflete. stop_coloanaParjoluri n-au fost, nici apele nu s-au revarsat peste sat”, cum reiese din Schita mongrafica a Salagiului, editata acum mai bine de 100 de ani. In decurs de un veac, populatia asezarii a scazut de cinci ori. Din cele 133 de case, cate are Ras-toltul, putin peste 100 sunt locuite. În ele se tarasc prin existenta 140 de semeni de-ai nostri. Oameni batrani, carora viata nu le-a oferit prea multe si care acum, gandindu-se la cele vesnice, isi mai asteapta copiii sa le mai treaca pragul. Dar pruncii lor sunt prin strainataturi si prea rar isi aduc aminte de sanul care i-a alaptat. Anica Gavrilut, sau Anica Petri, cum e cunoscuta in sat, e singura cuc. Pruncii ei, Sanica si Petre, trudesc    pe pamanturile Peninsulei Iberice, de sapte ani de zile. Cine stie daca se vor mai intoarce. Lelea Anica, in fiecare zi trage perdeaua de la fereastra sa vada daca pe drumul acela cu gropi si denivelari nu se intorc si odraslele ei.

Urmele lui Eminescu la Rastolt
Numele satului Rastolt ar fi de origine slava si s-ar traduce „stejar”. Prima atestare documentara o gasim din anul 1334. Este cea mai veche asezare din comuna Buciumi. Trecut-au pe aici hoardele migratoare, trecut-au pe aici turcii si prapad au facut. N-a fost destul atat. În partea sudica a Rastoltului exista un loc numit Valea Milii. Batranii povesteau ca aici a existat o asezare care, din motive necunoscute lor, s-a scufundat. Legenda spune ca in Vinerea Mare, si azi se mai aude dangatul clopotului de la biserica din satul scufundat.
Pe aceste meleaguri s-a nascut Ionita Scipione Ba-descu, ziarist si poet de renume. A avut contact cu mari personalitati ale vremii, precum Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale. Se spune ca in Rastolt ar fi poposit si Mihai Eminescu, potrivit unei insemnari de pe coperta unei carti din strana. Ionita Scipione Badescu a fost primul tradu-cator in limba romana a versurilor poetului Petofi Sandor.

Post Views: 75