Sa faci acum agricultura pe plaiul mioritic si sa fii stapanul propriilor dorinte este aproape imposibil intr-o lume condusa pe principiul „Uniunea Europeana plateste”. Debusolarea taranilor este cu atat mai mare cu cat ei asteapta sa le dea banii pe gratis. Dar acesti bani nu mai vin pentru ca aceeasi Uniune „doneaza” fonduri in baza unor proiecte destepte, scrise de firme specializate, firme care trebuie platite de agricultori si nu se stie daca acele proiecte chiar vor avea succes. Si ce faci daca europenii iti spun ca „proiectul tau nu este eligibil” si ca „nu intruneste conditiile impuse”. Ai pierdut timp si bani.
Asa ca formula cea mai sigura pentru noi este tot gospodaria de subzistenta, atat de blamata de vest-europeni, pentru ca „laptele nu este produs in conditii de igiena sau pentru ca legumele si fructele sunt necalitative”. Pana la urma sa-ti cultivi singur legumele sau sa iti cresti singur animalele la tine in gospodarie este un castig foarte mare in conditiile in care alimentele care acum se gasesc pe piata sunt importate si nu prea stii ce contin. E adevarat, este vorba de munca si cui nu ii este rusine sa munceasca s-ar putea ca asa -numita ferma de subzistenta sa ii asigure un trai mai mult decat decent, ba chiar sanatos. Poate nu aceasta este directia impusa, sau alfel spus „recomandata” de Uniunea Europeana, insa este una cat se poate de corecta pentru noi, in special in perioada de criza, ca aceasta pe care o traversam. Deci sa ai propriul pamant, undeva la tara, este mai mult decat o afacere pentru oricine si este o afcere ignorata de cei mai multi romani care prefera sa isi piarda vremea gandindu-se la cine stie ce „solutii de iesire din criza”, cele mai multe idei fiind conduse din cine stie ce birou luxos si nicidecum sa implice munca bruta. Aceasta este solutia pentru oricare dintre noi, desi asta inseamna mai putin timp liber si un pic mai mult efort.