Sărbătoarea Rusaliilor: sens și semnificație

” Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelung răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, împăcarea, curăția; împotriva unora ca acestora nu este lege.” (Galateni 5:22,23)

Dragi cititori, ne aflăm la câteva zile distanță de Sărbătoarea Rusaliilor, care va fi precedată de Sărbătoarea Sfintei Treimi, două evenimente de o înaltă importanță spirituală.

Dacă este să privim în istorie, această Sărbătoare a Rusaliilor, cunoscută și sub denumirea de ”Cincizecime” sau ”Pogorârea Duhului Sfânt”, are o bogată gamă de semnificații: în mitologia română, Rosalia (”Sărbătoarea Trandafirilor”) era o zi închinată cultului morților; în Vechiul Testament, Rusaliile au fost la început o sărbătoare agricolă de bucurie în care se oferea pârgă din roadele pământului, iar, ulterior, a devenit o sărbătoare a Legământului încheiat cu Dumnezeu la cincizeci de zile după eliberarea poporului evreu din robia egipteană, de aici și denumirea de ”Cincizecime”.

În Noul Testament, la cincizeci de zile de la Învierea Domnului, Dumnezeu a inițiat un nou Legământ, prin Pogorârea Duhului Sfânt, care era o nouă pârgă, dar una de natură spirituală, în care sufletele pregătite prin har divin, primeau o abundență de daruri cerești. Această zi de mari dimensiuni epice a devenit ziua în care Biserica s-a născut și s-a deschis către toate popoarele.

Evanghelistul Luca descrie momentul în care Duhul Sfânt, sub forma unor limbi de foc, a umplut cu daruri supranaturale pe toți apostolii și pe cei ce se aflau împreună cu ei în cenacol. În acea clipă, omul vechi, fragil, stăpânit de nesiguranțe și infirmități, a fost transformat într-un om nou, ”îmbunătățit” prin har. Oamenii care au fost de față în acea zi aveau proveniențe diferite, culturi diferite, identități diferite, și totuși, fiecare au fost confirmați și recunoscuți de Duhul Sfânt, pentru că exista acea unitate a gândirii și a valorii sufletești, care era Iisus Christos.

Dragilor, de ce este astăzi război și dezbinare în lume și-n familie? Pentru că nu mai trăim în același duh. Pentru că nu avem aceeași unitate a valorilor și un model-călăuză comun. Din nou, mă întreb, cum să fim mai umani dacă ne lipsește modelul perfect de umanitate?

Cine este Duhul Sfânt pentru noi? Biblia ne spune că Duhul Sfânt este a treia Persoana a lui Dumnezeu, o Ființa cu voință, emoție și rațiune. El este chintesența oricărui bine care ”purcede” din Tatal și din Fiul, Cel care a vorbit prin prooroci și Cel care a inspirat sfinții în iscălirea Documentului sacru.

”Pacea oamenilor, spunea Valeriu Gafencu, acest sfânt al închisorilor comuniste, depinde de măsura în care ei se regăsesc în Duhul Adevarului, este deci înainte de toate o problemă spirituală, chiar dacă ea se manifestă pe plan politic, social, economic, cultural, educativ ori moral”.

Nu va exista nicodată o organizare de sistem politic care să propună o societate cel puțin optimă, dacă nu perfectă, atâta timp cât oamenii nu trăiesc în acest Duh al Adevărului, singurul care poate să ne ajute să ne cultivăm virtuțile și să ne anihilăm patimile individuale.

Știu că în aceste zile libere ce vor urma, mulți ne luăm concedii și plecăm în vacanțe, dornici de odihnă și relaxare, și asta e foarte bine, atât timp cât nu uităm să punem pe lista priorităților și datoria sufletească ce-o avem față de Dumnezeu și care trebuie să primeze. Acolo unde suntem, să căutăm o biserică, să participăm la Liturghie, să nu-L scoatem pe Dumnezeu afară din planurile noastre, să înțelegem că sărbătorile nu sunt deloc lăsate întâmplător și că ele au un scop precis și o valoare incomensurabilă. Să nu ne privăm de darurile spirituale care ni se pregătesc de Sus!

Să căutăm mai întâi împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte se vor da pe deasupra.