Sărbătoarea Rusaliilor, grupaje de reflecții

”Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelung răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, împăcarea, curăția; împotriva unora ca acestora nu este lege.” (Galateni 5:22,23)

Dragi cititori, ne aflăm la câteva zile distanță de Sărbătoarea Rusaliilor, Cincizecimea sau Pogorârea Sfântului Duh. Ce ar trebui să însemne această sărbatoare pentru noi și care este aplicabilitatea ei în viețile noastre?

Dacă este să privim în istorie, această sărbătoare are o vastă familie de semnificații: în mitologia română, Rosalia (”Sărbătoarea Trandafirilor”), era o zi închinată cultului morților; în Vechiul Testament Rusaliile au fost la început o sărbătoare argricolă de bucurie în care se oferea pârgă din roadele pământului, iar ulterior a devenit o sărbătoare a Legământului încheiat cu Dumnezeu la cincizeci de zile după eliberarea poporului evreu din robia egipteană, de aici și denumirea de ”Cincizecime”.

În Noul Testament, la cincizeci de zile de la Învierea Domnului, Dumnezeu a inițiat un nou Legământ, prin Pogorârea Duhului Sfânt, care era o nouă pârgă, dar una de natură spirituală, în care sufletele pregătite prin har divin primeau o abundență de daruri cerești. Această zi de dimensiuni epice a devenit ziua în care Biserica s-a născut și s-a deschis către toate popoarele.

Evanghelistul Luca descrie momentul în care Duhul Sfânt, sub forma unor limbi de foc, a umplut de daruri supranaturale pe toți apostolii și pe cei ce se aflau împreună cu ei în cenacol. În acea clipă, omul vechi, fragil, stăpânit de nesiguranțe și infirmități, a fost transformat într-un om nou, ”îmbunătățit” prin har. Oamenii care au fost de față în acea zi aveau proveniențe diferite, culturi diferite, identități diferite, și totuși, fiecare a fost confirmat și recunoscut de Duhul Sfânt, pentru că era acea unitate a gândirii și a valorii sufletești, care era Iisus Christos.

Dragilor, de ce este astăzi război și dezbinare în lume și între noi? Pentru că nu mai trăim în același duh. Pentru că nu ne extragem seva din același izvor. Pentru că nu mai avem acea unitate a valorilor și un model-călăuză comun. Din nou, vă întreb, cum să fim mai umani dacă ne lipsește modelul perfect de umanitate?

Cine este Duhul Sfânt pentru voi? Biblia ne spune că Duhul Sfânt este a treia Persoană a lui Dumnezeu, o Ființă cu voință, emoție și rațiune. El este chintesența oricărei frumuseți care ”purcede” din Tatăl și din Fiul. Până nu îl vom experimenta concret în viața noastră, ni se va părea o născocire și o nebunie, dar vă asigur că nu este așa.

”Pacea oamenilor, spunea Valeriu Gafencu, acest sfânt al închisorilor comuniste, depinde de măsura în care ei se regăsesc în Duhul Adevărului, este deci înainte de toate o problemă spirituală, chiar dacă ea se manifestă pe plan politic, social, economic, cultural, educativ ori moral”.

Cert este că nu există organizare de sistem politic care să propună o societate cel puțin optimă, dacă nu perfectă, atâta timp cât oamenii nu trăiesc în acest Duh al Adevărului, singurul care poate să îi ajute să-și cultive virtuțile și să-și anihileze patimile individuale.

Oameni buni, îmi doresc din inimă ca această sărbătoare să vă cheme la reflecție. Sărbătorile nu sunt deloc lăsate întâmplător, nu sunt fără rost, nu sunt invenții umane. Ele sunt inspirații divine și au scopuri precise și magistrale, care să ne ajute să găsim fericirea și sensul. Din nou, vă îndemn, nu priviți la latura instituționalizată a Bisericii, ci la cea divină.

Pace și bine!