Ziua bună, dragi cititori!

Credincioșii ortodocși și greco-catolici sărbătoresc astăzi, la 40 de zile de la Paște, Înălțarea Domnului la Cer.

Potrivit scripturilor, acest eveniment s-a petrecut la ieșirea din Ierusalim, pe Muntele Măslinilor. Aici, apostolii, după ce au fost instruiți în vederea misiunii viitoare, sunt binecuvântați pentru ultima dată de Iisus, care, ”după ce a vorbit cu ei, s-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu”.(Mc 16,19)

Iisus alege locul înălțării locul unde adesea El se ruga, dar și locul agoniei și arestării Sale. Ce paradox! Locul suferinței devine loc de apoteoză, de biruință și de transcendență. Aici, Iisus alege să se despartă de lumea palpabilă și să se alăture celei spirituale, cerești. În acest moment se marchează împlinirea misiunii solemne a lui Mesia, cea prezisă de profetul Daniel în Vechiul Testament.

Mulți istorici și scriitori antici au vorbit despre existența lui Iisus și despre minunile sale. Povestea Lui este tot la fel de bine atestată istoric ca și cea a lui Iulius Cezar. Este rațional să credem în existența și minunile lui Iisus, altfel trebuie să fim dispuși să acceptăm imposibilul, și anume că biserica creștină care a supraviețuit timp de peste două mii de ani asalturilor externe și conflictelor interne este întemeiată pe minciună. Iisus nu a scris nici o carte. El nu a avut decât o mână de ucenici săraci, dintre care unul l-a trădat pentru bani, iar ceilalți au fugit și s-au dezmințit în momentul încercării. El a murit pe Cruce, iar mormântul a fost acoperit cu o piatră uriașă. Nu este deloc un început promițător pentru formarea unei religii mondiale.

Dar ce i-a făcut pe ucenici să se întoarcă, să predice și să moară pentru credința lor? Ce garanție mai mare decât viața se poate oferi cuiva? Viața…pentru ca un ideal să dăinuie, să se perpetueze…

Dragilor, frumusețea actului Înălțării și a tuturor minunilor realizate de Iisus trebuie să pună temeliile speranțelor noastre. Înălțarea relevează trecerea de la viața telurică la viața cerească. Învingând moartea biologică, fapt la care vom fi supuși fiecare dintre noi, Hristos începe un nou mod de viață, alături de Dumnezeu.

În această zi de sărbătoare, biserica ne oferă privilegiul de a asculta ultimele cuvinte ale lui Iisus înainte de înălțarea Sa. Dacă citim o poezie, un roman, sau o lucrare de istorie, știm că ultimele cuvinte sunt de o importanță primordială, ele încununând toată opera. Misiunea lui Iisus pe pământ se încheie cu un îndemn la practicarea virtuților creștine, în vederea dobândirii fericirii permanente :”Rămâneți în cetate până voi trimite peste voi făgăduințele Tatălui Ceresc” și cu o consolatoare asigurare a prezenței lui Dumnezeu, printre noi : ”Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor”.

Mulți dintre noi avem percepția unui Dumnezeu care s-a ”mutat” la Cer și care este străin de suferințele noastre cotidiene. Sau, mulți dintre noi cădem în superstitie și-L considerăm pe Dumnezeu un om bogat de la care cerem favoruri. Dar, de fapt, noi nu facem nici un efort concret și constant pentru a-L cunoaște cu adevarat, pentru a-L asculta cu adevărat. Indiferența și nerecunoștința crește de la o zi la alta tot mai mult, iar noi devenim tot mai letargici sufletește…

Oameni buni, să ne fie această sărbătoare un imbold de a păși ”dincolo” în credință.

Vă doresc o sărbătoare binecuvântată! Hristos s-a înălțat!

Post Views: 89