Din Betania- unde era Lazar, pe care Domnul il inviase, Iisus se indreapta a doua zi la Betfaghe, iar de aici trimite doi ucenici in satul dinaintea lor, ca sa aduca asina ce este legata si manzul asinei care era impreuna cu ea. Aducandu-se manzul asinei, multimea arzand de dorinta de a-l vedea pe Iisus rege, asterne hainele peste asin si Domnul se aseaza deasupra. Covor de vesminte si de ramuri din copaci se intindeau inaintea lui Iisus, iar multimea cu ramuri de finic si de maslin in mana, striga:”Osana Fiului lui David; binecuvantat este cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!”(Matei 21, 9). Iisus intra in Ierusalim, loc al implinirilor de pace si iubire, nu in felul in care intrau invingatorii in razboaiele din acea vreme. Intrarea in Ierusalim nu este un fapt intamplator, ci este expresia vointei divine exprimata prin vocea profetica a lui Zaharia: „Bucura-te foarte, fiica Sionului, veseleste-te, fiica Ierusa-limului, caci iata imparatul tau vine la tine: drept si biruitor; smerit si calare pe asin, pe manzul asinei”(Zaharia 9,9). Iisus nu intra in Ierusalim ca un invingator care s-a impus prin sabie, ci ca un invingator si aducator de bine, ca „Domn al pacii”( Isaia 9,5), „bland si smerit”(Matei 21,9). De aceea, in urma carului de biruinta a lui Iisus nu se afla prizoneri fara conditii, posomorati, coplesiti de dezamagirea unei infrangeri, ci se afla Lazar, ca un simbol al vietii, si convoiul impresionant al celor vindecati de Domnul. Cuvintele de bucurie ale multimilor si osanalele cantate, exprimau atri-butul lui Iisus Hristos ca este Dumnezeu, Imparat atotputernic, Caruia I se cuvine lauda, caci „Osana” inseamna „Laudat este Domnul”. Hainele care erau asternute pe jos, arata ca multimea in fata Imparatului Iisus se dezbraca de hainele pacatului, spre a fi calcate in picioare de Cel ce a omorat moartea si a zdrobit puterea celui rau. Ramurile de finic, cedru ori maslin pe care le tineau in mana, simbolizau sceptrul biruintei. Ele reprezentau inceputul unei vieti primavaratice.
Duminica Floriilor inseamna „Sarbatoarea de primavara a crestinismului”, care odata cu parfumul florilor ne imbata si cu parfumul miresmatic, parfum ce emana din invataturile Aceluia care astazi intra in Ierusalim. Vine de la latinescul „floralis” care inseamna luna primaverii. Cand eram mici, mamele noastre ne povesteau de Ierusalim, si ca sa intelegem mai bine acest maret praznic, ne imbracau in hainute noi, de sarbatoare, tesute de mainile lor harnice, ne puneau intr-o manuta flori din gradina casei sau ramuri verzi de salcie, iar cu cealalta mana ne luau si ne duceau la bise-rica- la Ierusalimul pamantesc, spre a-L intampina pe Iisus.

Post Views: 42