In jur de o mie de comercianti se perinda saptamanal prin cele trei piete agroalimentare ale Zalaului. Privind din punctul de vedere al consumatorului ori al jurnalistului nu pot sa nu remarc ca mai bine de 70 la suta dintre produsele agricole sunt oferite spre vanzare de catre samsari. Samsarii sau intermediarii, cum mai sunt cunoscuti, au acte in regula, chiar si certificat de producator daca este nevoie, pentru a justifica faptul ca bananele s-au copt in padurile Plopisului, iar mandarinele pe malul Barcaului. Intermediarii sunt in majoritate persoane fizice autorizate intr-ale comertului cu produse agricole, au intreprindere individuala sau asociatie familiala si stau cu capul sus in fata controalelor de rutina. De pilda, in piata agroalimentara din Dumbrava, pe micii producatori agricoli ii poti numara pe degetele de la o singura mana. Aici comertul sta sub cheia intermediarilor. Ei fac ordine, ei dicteaza preturile, 90 la suta din locurile de la mese sunt ocupate de ei. Mere, banane, portocale iti fac cu ochiul de la fiecare masa. Mai putine legaturi de ceapa si de usturoi. Ordonanta 44 nu le-a tulburat apele. O vanzatoare blonda sustine ca are „casa de marcat in autoturism, dar acum nu se mai cere”. Preturile sunt mai piperate decat in celelalte doua piete: 1,8-2 lei merele, 5 lei bananele, 4 lei portocalele, 1,5 lei legatura de ridichi.

MARFA AUTOHTONA MAI RAMANE SI-N STOC
Piata agroalimentara de la Astralis pare cea mai autentica in privinta micilor producatori. Se simte aici miros imbietor de salata, ceapa verde, usturoi. Sunt cam pipernicite, ce-i drept, dar imi spun ca asta e marfa de-a noastra suta la suta crescuta in gradina de roman. E drept ca de la o masa vecina o ceapa verde imi face ispititor cu ochiul, e bine facuta, dar mai putin mirositoare. E venita de la straini, asa ca nu ma tenteaza. Sa ne-ntelegem nu agreez povestea cu „ce e mic si ofilit e romanesc, ce e mare si frumos e de import” pentru ca in foarte multe cazuri pe care le cunosc nu e deloc asa… De pilda din Ilisua, comuna Sarmasag, un producator a adus legaturi de ceapa si de ridichi de toata frumusetea. Are 4 ari de sere, dar nu se descurca numai din legumicultura. Mai face si transport de persoane. Omul are certificat de producator, in care se specifica suprafata de teren si in functie de aceasta se face o estimare a recoltei obtinute.Numai ca marfa uneori ramane in stoc fiindca lumea-i saraca. Din Badon un batran a adus spre comercializare un pumn de cartofi, cativa morcovi, vreo 10 legaturi de tulpini de marar uscat. A platit o jumatate de masa, pentru ca daca platea una intreaga nu s-ar fi ales cu nimic. Sunt vreo 30 de mici producatori in piata si trei intermediari. Preturile sunt cele mai mici. Oamenii te imbie cu marfa creand impresia ca vrea sa se scape cu orice pret de ea. Ceapa cu 0,50 bani legatura, ridichi la fel, cartofi 0,80 bani /kg, merele 1-1,5 lei s.a.m.d.
S-A SMECHERIT TARANUL?
In piata agroalimentara din centrul Zalaului, cat a mai ramas din ea, gasesti de toate. Adica si intermediari cu produse de-ti iau ochii si tarani betegiti de truda pamantului veniti de pe Valea Crasnei, din Pericei, din Samsud care incearca sa te convinga ca totul e natural. Numai ca o bucata de carton, infipta cu o scobitoare intr-un mar romanesc pe care scrie „Farara chimicale” nu inseamna si o promovare ecologica. S-a smecherit si taranul. Asa de pilda in aceasta primavara cumpara usturoiul de samanta de la en-gross-isti cu 11lei kilogramul si-l vindea in taraba, ca produs in propria gradina, cu 20 de lei kilogramul.

IN LOC DE DECIZII ABERANTE
Cat despre inchiderea supermarke-turilor in zilele de duminica, micii producatori sunt indiferenti. „Noi mergem la biserica duminica, nu venim cu marfa in piata ca suntem crestini” imi confirma o precupeata intre doua varste, din Meseseni. „Cine o fi luat astfel de masuri se intreaba femeia”?Chiar daca a picat OUG 44/2008, privind impozitarea micilor producatori, chiar daca supermarketurile nu se inchid duminica, taranul de rand tot la limita supravietuirii se afla. Haosul mai domneste inca prin pietele noastre. In loc de decizii aberante, mai degraba si-ar pune toti oficialii de la agricultura materia cenusie la contributie sa gaseasca solutii reale pentru sprijinirea sectorului horticol romanesc si pentru promovarea produselor autohtone. Altfel ar arata pietele noastre.