Din 2008, gazele nu se mai factureaza in metri cubi, ci in unitati energetice, adica in kWh, in functie de calitatea lor. Pretul reglementat, exprimat in kWh, este de 96,48 lei pentru clienti. In alti parameri vorbind, pretul mediu al unui metru cub de gaz se apropie de 1,5 lei. In medie, o familie de la apartament consuma 2000 de metri cubi pe an, iar o familie care locuieste la casa in jur de 2500-3000 de metri cubi pe an. Asta presupune o cheltuiala medie de 4000 de lei anual. Numai pe caldura. Daca mai luam in calcul si apa, ajungem la vorbele ministrului Agriculturii „situatia omului care traieste in mediul rural nu este foarte buna din punct de vedere economic (…) oamenii nu-si permit sa plateasca gazele, practic robinetele sunt inchise in momentul de fata”. Majoritatea oamenilor de la tara sunt prea saraci pentru toate aceste binefaceri ale civilizatiei.

Se cheltuiesc sute de miliarde de lei pentru infrastructura satelor salajene. In paranteza fie spus, o statistica recenta arata ca Salajul se situeaza pe locul doi, dupa judetul Suceava, in ceea ce priveste accesarea fondurilor europene. Sunt bani care ,teoretic, se investesc pentru confortul si bunastarea cetateanului din mediul rural, bani europeni care au venit prin Programul National de Dezvoltare Rurala si vor continua sa vina pana in anul 2020. Numai ca in satul romanesc saracia este in floare si locuitorii lui se bucura de binefacerile modernizarii, de infrastructura in sine, doar partial sau deloc. Chiar ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, recunostea recent la Bruxelles ca „din pacate, situatia omului care traieste in mediul rural nu este foarte buna din punct de vedere economic”. „Am adus infrastructura necesara, am facut aductiuni de gaze, de apa in mediul rural. Din pacate, oamenii nu reusesc sa-si plateasca gazele. Deci practic robinetele sunt inchise in momentul de fata”, a precizat Constantin. Sunt inchise robinetele la gaz, dar sunt inchise si la apa, completam noi.
Apa la sat, mai scumpa ca la oras
In comuna Ileanda a existat apa in gospodariile cetatenilor din satul resedinta de vreo doua decenii. Printr-un proiect prin PNDR depus in anul 2006 s-a realizat o noua aductiune de apa in comuna. Dupa ce lucrarile au fost finalizate, investitia a fost predata Companiei de apa Somes spre gospodarire. Numai ca, la ora actuala, compania percepe 3 lei pentru metrul cub de apa (fara canalizare), ceea ce ii pune pe multi sateni in imposibilitatea de achitare a sumei pentru apa pe care o consuma. Asta duce la debransare sau la consumarea apei cu taraita. Multe gospodarii si-au forat fantani pentru a nu mai fi nevoite sa foloseasca apa de la conducta care trece prin sat. Viceprimarul Teofil Muresan spune ca „apa e mai scumpa decat la oras, chiar daca nu exista canalizare si rand pe rand satenii renunta la serviciile companiei”. „Eu am doi bivoli, spune Stefan Butuza, ii adap si seara si dimineata cu apa de la conducta. Se-nvarte acul apometrului in draci si la sfarsit de luna platesc in jur de doua milioane de lei pentru apa. Atatia bani nu scot pe laptele vandut. Si atunci merita sa mai tin iosag?”.
Pensia pe un an pentru cheltuieli cu apa
Primarul Benesatului, Sorin Romocea, s-a straduit din rasputeri sa acceseze fonduri europene prin Masura 322 pentru aductiunea apei potabile in cele trei sate ale comunei. Investitia nu prevedea si sistem de canalizare. Cand lucrarea a fost finalizata, a urmat racordarea gospodariilor la conducta stradala. Racordarea pana in curte costa zece milioane de lei. Obligatoriu este sa ai si fosa septica. Amenajarea ei mai costa zece milioane de lei. Apoi mai costa si apometrele. O gospodarie obisnuita trebuie sa vidanjeze fosa cel putin de doua ori pe an. O vidanjare costa cinci milioane de lei. Daca mai punem si pretul apei, vom vedea ca o pensie de cinci milioane de lei pe luna nu ajunge intr-un an pentru cheltuielile cu apa.
Incalzirea cu… scandurele
Dupa evenimentele din ‘89, in tot judetul s-au dat mari batalii pentru racordarea satelor la magistralele de gaz metan. Unele comune au iesit invingatoare, altele, precum Babeni, au fost si cu banii dati, si fara gaz metan. Totusi, pe Valea Somesului au fost primele localitati rurale racordate la gaz metan. Atunci s-a introdus in multe, multe gospodarii gazul metan. Pretul metrului cub de gaz era atunci pe masura buzunarelor oamenilor de la tara. In Galgau, de pilda, oamenii si-au introdus gazul metan in fiecare camera, in sobe de teracota si, bineinteles, in bucatarie. Unii mai instariti si-au cumparat centrale termice pe gaz. Totul a fost bine cativa ani si pentru locuitorii asezarilor Ileanda, Letca, Sur-duc, Tihau, Mirsid, Moigrad, care au avut norocul de a se racorda la magistrala de gaz metan ce trece dinspre Baia Mare spre Cluj Napoca. De explozia necontrolata a preturilor nici gazul metan n-a scapat. De la an la an incalzirea odailor din mediul rural a devenit tot mai costisitoare. Lumea nu-si mai permitea, chiar toiul iernii fiind, sa dea drumul la arzatoare. In Galgau, familia Centea a scos arzatorul din soba de teracota si facea focul cu scandurelele laditelor de legume. Asta face si acum, pentru ca problema padurilor inca n-a fost rezolvata in comunele de pe Valea Somesului, sub pretextul ca a ars arhiva cu documente funciare din Ileanda. Si alti sateni urmeaza exemplul familiei Centea. Ca sa scape de imen-sele cheltuieli ale sobelor de incalzit cu gaz metan, multe familii din mediul rural si-au tras de la gura si au achizitionat centrale termice pe gaz. O usoara scadere a cheltuielilor s-a observat, dar cum pretul gazelor a saltat mereu, nici acestea n-au facut fata. „Ajungeam sa cheltuiesc pentru incalzirea casei, in lunile de iarna, in jur de noua milioane de lei pe luna, zice Aurel Bot din Tihau. Eu cu sotia avem o pensie de 12 milioane de lei. Vazand ca nu se mai poate asa, inginer fiind, am incercat sa adaptez centrala pe combustibil solid. N-am reusit si nici nu cred ca se poate. Am cumparat alta centrala pe lemn si carbune. Ies de doua ori mai ieftin. In aceasta iarna cel mai mult am cheltuit pe lemne in luna ianuarie, trei mili-oane de lei. Gazul il folosim doar la bucatarie. Si asta, vara”. Viceprimarul Teofil Muresan afirma ca in Ileanda au fost la inceputuri „multe centrale pe gaz, dar acum nu mai este niciuna. Toti au trecut pe lemne. Si eu am procedat la fel”.

Post Views: 57