Incotro, Levi?

Kallai Levente este unul dintre zecile sau poate sutele de tineri ai Zalaului caruia, dupa absolvirea unei scoli speciale, destinul i-a fost mai vitreg ca vitregia. A iesit la 18 ani pe portile scolii ajutatoare, care pur si simplu l-a alungat, si a intrat bajbaind in viata. O viata care l-a primit cu raceala si nu i-a oferit nici macar elementele de baza ale subzistentei. Levi n-a avut niciodata casa lui. De 13 ani pribegeste pe strazi, in adaposturi de noapte sau in puncte termice dezafectate. Si de cinci ani nu sta singur. O are alaturi pe Mariana, cea care a adus-o in aceasta vale a plangerii pe fetita Maria. Levi tine mult la copila, iar cei de la Protectia Copilului i-au spus ca daca nu ii ofera fetitei o locuinta cat de cat acceptabila, ii vor lua odorul. Parintii au incercat cateva chirii, dar chriile sunt mari, peste puterile unei familii sortite sa pribegeasca. Maria sufera de rahitism. Tatal ei percepe lumea doar cu un singur ochi, iar mama, Mariana, sufera de deficienta mintala cu tulburari de comportament. Parca toate necazurile lumii s-au abatut asupra lor. Si ar trece peste toate daca ar avea un loc sub soare unde sa puna capul pe o perna. Pentru ca Levi a incercat sa munceasca pe ici, pe colo, atat cat ii permite conditia data de handicap.

Norocul nu i-a dat tarcoale
In cei 31 de ani pe care ii duce Levi in carca, necazurile au fost infinit mai multe decat infimele clipe de bucurie. In seara Craciunului din 2007, Mariana, sotia lui Levi, a nascut o fetita moarta. Medicii sustineau ca frigul si conditiile mizere in care a purtat sarcina a dus la moartea copilului. Inmormantarea i-a costat aproximativ 15 milioane de lei vechi. A umblat trei zile la colindat, ca erau sarbatorile Nasterii Domnului, si a adunat o parte din banii pentru inmormantare. Pentru o alta parte din bani, au pus mana de la mana colegii de boscheti. Levi sustine ca numai cosciugul a costat sase milioande de lei vechi, iar Primaria le-a oferit dupa trei luni de zile o suma de patru milioane, ajutor de inmormantare. Levi si-a incercat norocul si la Cluj-Napoca, unde a muncit cam degeaba; angajatorii si-au cam batut joc de el. Ca in final sa se intoarca tot pe strazile Zalaului.

Familia Kallai si-a facut bagajele
Visul lui Levi este de a avea, el si familia lui, o locuinta. O locuinta sociala. Numai ca locuinte sociale libere in Zalau nu sunt decat cinci, iar numarul cererilor bate catre 311. Familia Kallai a depus cerere la Primaria Municipiului Zalau pentru a primi o locuinta sociala. Asta in iunie anul trecut, dar nu a primit nici un raspuns. In luna aprilie a acestui an a repetat gestul, adica a depus o noua cerere. Levi afirma ca s-a intreprins ancheta sociala pentru evaluarea situatiei familiei sale. Viceprimarul, Daniela Cota, sustine ca „locuintele sociale se obtin ca urmare a indeplinirii mai multor criterii, respectiv cele cuprinse in Hotararea Consiliului Local nr. 120 din 20 mai 2013”. Familia Kallai, dupa spusele capului de familie, ar indeplini toate criteriile. Seful Serviciului Patrimoniu din cadrul Primariei Zalau, Adina Predescu, ne spunea ca „in aceasta perioada se depun cereri, iar evaluarea dosarelor se va face doar in luna august a acestui an”. Ce va hotari Comisia pentru analiza cererilor privind repartizarea locuintelor sociale in cazul familiei Kallai e greu de banuit. Cert este ca la sfarsitul saptamanii trecute, mai exact vineri, Levi si familia sa au fost somati de catre proprietar sa isi faca bagajele si sa paraseasca odaia in care au locuit de trei luni. Incotro, Levi?