Recentele sarbatori ale Cracinului si Anului Nou au fost un bun prilej ca oamenii sa-si adreseze cu sinceritate urari de bine. Cu mai multi ani in urma, un semen de-al nostru ne indemna sa traim bine. Numai ca urarea nu a prins conturul realitatii, iar cei carora i s-a adresat nu numai ca nu au ajuns sa traiasca mai bine, ba au ajuns sa o duca mai rau. Binele il meritam cu totii. Si ca sa ne fie mai bine, nu trebuie sa ne multumim asteptand doar urarea vreunuia dintre concetateni. Ar fi bine ca intre noi sa promovam o atmosfera de intelegere, de respect, de permisivitate. De asemenea, sa respectam valoarea celorlalti, daca-i criticam sa o facem cu cat mai mult tact, cat mai obiectiv, fara jigniri, fara patima, fara manie. Ar fi un sinonim al binelui pe care ni-l dorim. Un alt sinonim ar putea fi manifestarile noastre echilibrate vizavi de tot ceea ce ne inconjoara, precum si diferitele forme ale verticalitatii, cinstei, moralitatii pe care sa le afirmam in toate ocaziile. Si, sigur, vom trai mai bine daca tot mai multi dintre noi vom deveni prieteni, daca vom fi mai darnici, mai ingaduitori. Iar daca vom fi in stare sa ne iubim aproapele, asa cum se zice in cele sfinte, sau sa respectam si chiar sa iubim dusmanul, intalnit vremelnic, atunci cu siguranta ne va fi mai bine. De altfel, un cugetator spune ca de dusman poti scapa mai usor daca il iubesti.
Desigur, sunt si mici exagerari in cele scrise mai sus, dar, tinand cont ca ne aflam la inceputul unui nou an, cred ca, manifestandu-ne in spiritul a macar o parte dintre cele mentionate, cu siguranta ne va fi mai bine.