M-am întâlnit zilele trecute cu un cunoscut dintr-un sat de pe Someş, care îmi spunea că n-ar lipsi în nici o duminică de la biserică şi de l-ai picura cu ceară. El şi familia sa merg în lăcaşul de cult cu convingerea că fac cel mai bun lucru şi că odată şi odată vor fi răsplătiţi pentru evlavia lor, chiar dacă nu aici pe pământ. De altfel îI ştiu de creştini adevăraţi, altruişti. Au de ce să fie încrezători în mântuire. Şi ca ei sunt mulţi în sat. Oameni simpli, cu frică de Dumnezeu, cu milă faţă de aproapele căzut, cu dragoste faţă de semeni. Se ghidează după vorba din popor „Nu face ce face popa, ci fă ce zice popa”, convins fiind că preotul spune numai lucruri bune pentru că le citeşte din Sfânta Scriptură. Aşa crede un om simplu că poate câştiga respectul celor din jur şi că Dumnezeu vede toate astea. Ce ne facem însă că cei ce le dau sfaturile pentru drumul spre mântuire nu sunt întotdeauna uşă de biserică, nici cui de cruce, nici literă de evanghelie. Lăcomia după cele pământeşti a multor clerici din vârf stop_coloana trezesc îndoieli în sufletele multor credincioşi. Numai Dumnezeu îI face să rămână aproape de Bisrică. De-ar fi după popă… Cu ce ochi îl pot privi ei, de pildă, pe preotul din Zimbor, care a luat 1.000 de lei de la o familie nenorocită, ameninţând că nu îngroapă mortul până nu primeşte banii? Ce cred ei despre episcopul de Tomis, Teodosie, care este cercetat penal pentru luare de mită, dar despre episcopul care se plimbă în limuzine luxoase şi face vizite exotice, prin Noua Zeelandă, pe banii Episcopiei, adică adunaţi de la credincioşi? Şi exemplele de fariseism ar putea continua. Noi nu-i judecăm, să-i judece Cel de Sus. Şi să nu-i ia nimeni la rost, în afară de DNA.

Post Views: 81