Ne place să credem că suntem un popor ospitalier, dar se pare că există de catăva vreme o alterare a acestui caracter. Oaspeţii, turiştii ne cam ocolesc, iar prin pensiunile agro-turistice (har Domnului că avem destule in Sălaj) bate vantul. Calitatea serviciilor, chiar dacă nu lasă de dorit este extrem de piperată in comparaţie cu străinătăţile. Iar dacă trebuie să mă refer la grija pentru mediu şi curăţenie, la drumuri, alei şi cărări marcate, apoi cred că am găsit punctele cele mai vulnerabile pentru pensiunile din mediul rural, care i-ar putea alunga chiar şi pe cei mai curajoşi turişti. E greu să te simţi relaxat cand in jurul tău vezi mormane de gunoaie, cadavre animale, case neingrijite, oameni ignoranţi. Dacă bunii şi străbunii noştri s-ar intoarce acum de unde au plecat spre veşnicie, cu siguranţă ar muri iarăşi. Şi incă mai repede cand ar vedea cat de mult s-a schimbat atitudinea oamenilor faţă de obiceiuri, tradiţii şi mediul inconjurător. Pană la urmă faţă de ei inşişi, de straiele pe care le imbracă, de bătătura din faţa casei, de munca dătătoare de viaţă lungă, in sfarşit, de tot ce leagă neamul de istorie. Incerc să cred că se impune o dictatură a bunului simţ care să condamne orice abatere de la normalitate. Şi cine să fie dictatorii dacă nu noi inşine!?

Post Views: 37