Tribut pentru pămantul gras
E gras pămantul pe Lunca Someşului, e gras şi unde arunci sămanţa nu-i modru să nu răsară. Localnicii ştiu asta şi din moşi stămoşi intorsul brazdei le-a fost mijloc de trai. Ce-i drept, din cand in cand Someşul le mai cere tribut; o inundaţie pe zeci de hec-tare, cateva animale inghi-ţite de turbarea apelor, oameni prinşi in vartejuri fără scăpare. Cu toate acestea, in comuna Năpradea ţarina este răscolită pe mai bine de 2000 de hectare. O palmă de pămant pustiu n-a rămas şi ce-i mai important, peste 90 la sută din terenul arabil se lucrează mecanizat.
Răsplata sudorii
In registrele primăriei la compartimentul taxe şi impozite sunt inscrise 150 de tractoare. Asta la o populaţie de 3000 de locuitori. E adevărat că unii dintre cei recenzaţi au plecat in străinătăţuri, alţii in locuri cu verdeaţă şi fără suspine, dar au rămas suficienţi in sate-le de pe malul drept al Someşului, cat să nu lase pămantul parloagă. „Să nu credeţi că avem mare haznă după pămant imi zice Traian Medve, oprind pentru o clipă tractorul in brazdă. Motorina e scumpă, sămanţa la fel, dar dacă ii dai pămantului ce-i trebuie şi el te răsplăteşte la fel”. Acum cand bucatele s-au scumpit, ce-i ce scormonesc ţărana nădăjdu-iesc că truda lor va fi cu folos. Măcar cu atata folos cu cat să nu-şi cheltuie pensiile pe hrana de zi cu zi. Primarul Borbiu Avel trage o undă de speranţă că aici pămantul nu va rămane pustiu, pentru că incep să se intoarcă tinerii la obarşie. Nu-i uşor să obţii 3000 de kilograme de grau la hectar, nici 5000 de kilograme de porumb, cum a fost de pildă in toamna anului trecut, dar sudoarea ţi-e răsplătită fie numai şi prin faptul că zi de zi ştiuletul auriu de porumb, de acolo din pătulul de langă casă iţi mulţumeşte că există. Şi mulţumirea, cu certitudine este reciprocă.
O parte din viaţă, pămantul şi animalele
La cei 24 de ani ai săi Ionuţ Borbiu, intoarce brazdă, cand vremea ii permite zilnic, pe mai bine de cinci hectare de teren. Ajuns acasă din hotar, primul lucru este să-şi vadă cele două juninci cumpărate cu 5000 de lei fiecare, să le intrebe din priviri dacă nu-s flămande, să le mangaie, să le ţasăle, vrand parcă a le spune că ele sunt o părticică din viaţa lui. Tractorul şi cele două animale il ajută pe Ionuţ să intre in normalitatea cotidiană. Spun asta pentru că in urmă cu patru ani, datorită unui nefericit accident automobilistic Ionuţ a rămas paralizat de la brau in jos. Zecile de intervenţii chirurgicale din ţară şi stăinătate n-au rezolvat problema. Din scaunul cu rotile tanărul urcă singur in tractorul cu tracţiune dublă adaptat special pentru el. După ce brăzdează tarlalele din luncă se intoarce acasă. Tot cu scaunul cu rotile se deplasează şi la grajdul animalelor, la sinul cu fan, sau la vecini. Cand e vorba de plecat in sat, unde se intalneşte cu o grămadă de prieteni, deplasarea o face cu autoturismul cu cutie de viteză automată. Pămantul şi animalele sunt deocamdată preocupările de bază ale lui Ionuţ. Pe viitor intenţionează să mărească numărul bovinelor numai cu animale de rasă superioară şi dacă-i posibil să ia in arendă cateva hectare de teren, pentru a practica o agricultură modernă.