În speranța unei noi înaripări a credinței în cele nevăzute și, totuși, atât de evidente, vă propun spre reflecție viața sfintei Rita din Cascia, eroina care este omagiată astăzi în calendarul latin.

Numită ”perla prețioasă a Umbriei”, dar și ”sfânta imposibilităților”, Rita a devenit un exemplu elocvent și fascinant pentru toți creștinii, indiferent de cult. Minunile realizate de ea, prin harul divin, chiar și dincolo de moarte, au făcut înconjurul lumii, sedimentând astfel titulatura pe drept primită, de sfânta care rezolvă până și ceea ce este imposibil de realizat.

Rita a venit pe lume în anul 1381, într-o familie înstărită din localitatea Cascia, din regiunea italiană Umbria. Părinții ei jucau rolul de mediatori între clanuri și familii, pentru a le face să uite exigențele ”vendettei”, un tip de răzbunare după principiul ultima ratio.

Deși dornică să se dedice unei vieți consacrate, din dorința părinților, Rita s-a căsătorit cu un tânăr agresiv, implicat în numeroase conflicte. Împreună, cei doi au avut doi copii. După 18 ani de rugăciune, sacrificiu și provocări, viața virtuoasă a Ritei a obținut de la Dumnezeu darul convertirii soțului rebel și feroce, care, ulterior va fi ucis în timpul unei revolte populare din anul 1401. Acestei suferințe i s-a adăugat și moartea timpurie a celor doi copii, în timpul unei epidemii de ciumă. Întristată, dar nu deznădăjduită, încrezătoare în proiectul divin, în pofida aparențelor, Rita a intrat în ordinul călugărițelor Augustiniene.

În mănăstire, forța credinței sfintei Rita a făcut ca ea să devină parte a fenomenului stigmatei, o manifestare supranaturală prin care trupul uman este străpuns de rănile și suferințele Mântuitorului Iisus Christos. Există numeroși sfinți în istorie care au purtat aceste stigmate și care au fost cercetați de oamenii de știință, manifestările extraordinare fiind consemnate mai presus de forțele și legile naturii. În cazul sfintei Rita, un ghimpe din coroana de spini a Mântuitorului s-a desprins în mod miraculos și i-a străpuns fruntea, lăsându-i o rană incurabilă pe frunte, care a rămas în permanență, până la finalul vieții.

Rita și-a sfârşit viaţa în mănăstirea din Cascia, în anul 1457, şi a fost canonizată în mod oficial în 1900.

Soție și mamă eroină de o fermecătoare frumusețe și fermitate sufletească, Rita ne învață cum să ne raportăm corect la noi înșine, la ceilalți din jurul nostru și la Dumnezeu, într-o lume ale cărei proporții și relaționări sunt total greșite. Căutările Ritei, rugăciunile și meditațiile au fost rodul unei profunde vieți interioare, care i-a dat forța, vigoarea și seninătatea de a-și purta suferințele și de a înțelege că toți suntem daruri unii pentru alții și că nu ne aparținem în chip absolut.

Fie ca exemplul ei să ne impulsioneze să nu mai trăim la marginile vieții, acolo unde se ratează marile întâlniri existențiale.

Post Views: 645