Dragi cititori, este dificil să distingi între ceea ce este istorie și legendă, la personajele celebre care au fost ridicate la cinstea altarelor de către propriul popor, uneori mai mult datorită iubirii față de țară, decât pentru sfințenia din viața personală. Nu este și cazul regelui Cazimir, a cărui activitate a fost îndelung cercetată și ale cărui trăiri au fost relatate de nenumărați martori. Calendarul latin ni-l propune astăzi ca stâlp de lumină și expresie a sensului suprem.

Cazimir s-a născut la Cracovia, la 3 octombrie 1458, ca fiu al lui Cazimir al IV-lea, rege al Poloniei şi arhiduce al Lituaniei, de unde provenea familia sa, şi al Elisabetei de Austria. Ambientul familial, profund religios şi sănătos din punct de vedere moral, inteligența ieșită din comun și împlinirea unor dificile misiuni încredințate de tatăl său au deschis orizonturi foarte vaste ambiţiilor pentru tron. 

Cazimir s-a preocupat de timpuriu de trăirea virtuților creștine, mai ales cea a castității și a carității față de săraci. Plin de ardoare pentru credință, a avut o evlavie deosebită față de Euharistie (Sfânta Împărtășanie) și față de Sfânta Fecioară Maria.

În cariera sa politică, mai întâi a fost regent al regatului Poloniei, în timp ce tatăl său îşi avea reşedinţa la Vilnius, apoi vicecancelar al Lituaniei. În exerciţiul funcţiilor sale, s-a distins prin grija faţă de săraci, prin spiritul pios și prin preocuparea față de biserică și păstori.  

Îmbolnăvindu-se de tuberculoză în Lituania, a murit la Gradno, în 1484. În anul 1520, Conciliul al V-lea din Lateran a confirmat oficial sfinţenia eroică a lui Cazimir.

”Acționează în așa fel încât cel care vei deveni în urma faptelor tale să poată constitui un model pentru toate eu-rile tale din toate lumile posibile”, răsună o parafrază a lui Kant. Dragilor, cum ne vom putea ridica și noi la măsura chemării lui Dumnezeu? Sub ce idealuri ne vom împlini zilele și ce vom face pentru a deveni cea mai bună variantă a noastră?

Înalta demnitate nu l-a oprit pe regele Cazimir să practice cu temeinicie virtuțile creștine și să răspundă frenetic chemării idealului. Acestea i-au definit caracterul și i-au desăvârșit activitatea, transformând lumi și suflete. Sub haine de principe, inimă de sfânt.

Sursa: “Martiri şi sfinţi din calendarul roman”, Editura Sapientia, Enrico Pepe

Post Views: 691