Anul şcolar 2010-2011 a inceput de patru zile. După cum lesne putem constata, cifra 13, ziua in care a inceput şcoala, n-a fost de bun augur. A inceput cu şcoli inchise, cu angajaţi daţi afară, cu o mulţime de nemulţumiri la adresa noilor directori, numiţi in instituţii de invăţămant prin care nu călcaseră niciodată pe singurul criteriu, al culorii politice portocalii. Dacă de jos, din lumea in care trăim, lucrurile se văd triste, adică aşa cum sunt ele, de sus din Ministerul Educaţiei, aşa arată invăţămantul de calitate superioară promovat de comenduire. Numai că totul s-a făcut la modul heirupistic. Starea invăţămantului se reflectă hidos in opinia părinţilor. Romanii au o părere proastă despre şcoala romanească. Un recent sondaj realizat de IRES arată că 61 la sută ar prefera să-şi trimită copiii la studii in străinătate. Principalele motive invocate pentru a justifica această evaluare negativă sunt legate de lipsa de dotare a şcolilor şi calitatea scăzută a actului educaţional. Pur şi simplu tinerii nu sunt indrumaţi spre viaţă. Foarte mulţi termină un liceu şi nu numai că nu ştiu scrie corect din punct de vedere gramatical un CV, dar nici măcar nu-l ştiu concepe. Am ajuns la nivelul la care diplomele nu mai au nici o va-loare. Diplomele au devenit doar nişte simple hartii care spun despre un om că a trecut printr-un anumit loc şi nu că are o calificare. Va fi foarte greu să angajezi un tanăr neexperimentat dacă nu crezi deloc in diploma pe care o are la purtător. In ansamblu, invăţămantul pare că regresează, iar buba e mare. După atatea reforme aplicate fără succes, invăţămantul merge inainte doar de la sine. Graţie unor profesori devotaţi, chiar dacă le-au fost tăiate salariile.