Aplicarea unei legi unitare a pensiilor a generat numeroase dezbateri in ultima vreme, guvernul reusind (din nou!) sa puna in pozitii opozabile si aproape conflictuale diferitele categorii profesionale. Scopul mult clamat al noi legi ar fi acela de a stavili, chiar si retroactiv, pensiile nesimtite pe care le primesc unii privilegiati ai sistemului. Dincolo de molozul propagandistic cu iz de tribunal al poporului, guvernantii ar putea sa ia o decizie eficienta si morala, in acelasi timp prin reducerea semnificativa a pensiilor primite de fostii securisti si tortionari ce au slujit regimului comunist.
Daca unii dintre acesti calai fara de scrupule au ramas in functii bine platite si dupa 1989, iar acum au pensii care depasesc limita bunului simt, victimele lor se chinuie cu bani putini intr-un stat democratic pentru a carui valori au stat in temnitele de la Gherla sau Aiud. De cele mai multe ori servitorii regimului ^rosu^ aveau o pregatire mai mult decat modesta dar odata cu intrarea in randurile Securitatii venitul lor crestea exponential. De cealalta parte, in infernul concentrationar comunist din Romania au suferit profesori universitari, studenti, episcopi si preoti care au fost luati de la catedre sau altare si aruncati in puscarii sau in lagare de munca. Dupa eliberarea din puscarie, ^uneltitorii impotriva oranduirii comuniste^ au lucrat ca muncitori necalificati pe santiere, cu salarii derizorii, pe cand securistii semianalfabeti se bucurau de un trai lipsit de griji.
Astazi o parte din fostele slugi ale lui Gheorghiu Dej sau ale cizmarului Ceausescu au devenit peste noapte ^capitalisti^ sau membri ai partidelor democratice, cu functii politice importante. Fostii detinuti politici se chinuie sa isi primeasca inapoi proprietatile confiscate abuziv de regimul comunist,iar ofiterii de securitate stau inca in case luate cu japca de la cei pe care i-au bagat in puscarie.
Statul nu i-a judecat pe securisti dar, in schimb, ii trateaza ca cetateni de mana a doua pe fostii detinuti politici. Legea lustratiei nu a devenit realitate, iar actuala clasa politica este plina de colaboratori ai securitatii. Reducerea vizibila a pensiilor securistilor (pana la nivelul pensiei minime) ar aduce dram de echitate intr-o societate in care justitia umbla cu picioare de lut si, totodata ar mai ramane niste bani la bugetul de stat. Pe de alta parte, trebuie sa constientizam ca democratia incepe de la asumarea istoriei, cu bune si cu rele. Poporul roman trebuie sa invete sa-si cinsteasca martirii, dar si sa-i penalizeze pe tradatori. Atata timp cat securistii vor continua sa se bucure de un statut privilegiat, instaurarea statului de drept in Romania va ramane o utopie.