Partidul Social Democrat pregătește un plan de reorganizare teritorială a României. Informația, apărută inițial pe surse, a fost confirmată de purtătorul de cuvânt al formațiunii, Lucian Romașcanu, dar și de premierul Marcel Ciolacu. În interiorul partidului va funcționa un grup de lucru care va pregăti un proiect de lege în acest sens, în următoarele șase luni, acesta urmând să fie discutat apoi în coaliție și dezbătut în Parlament.

Scopul reorganizării îl reprezintă, spun social-democrații, eficientizarea administrațiilor locale și reducerea cheltuielilor.

Periodic, povestim despre reorganizare. Și cam atât.

Subiectul reorganizării nu este unul nou. Apare periodic în discuții dar, concret, nu se întâmplă nimic. Deși beneficii ar fi multe, prețul plătit de politicieni pentru o astfel de măsură ar fi, probabil, prea mare ca să și-o asume până la capăt.

În octombrie 2024, USR a depus un proiect pentru reforma administrativ-teritorială a României. Măsurile propuse includ reducerea numărului de județe și de localități, dar și reorganizarea Bucureștiului, astfel încât să rezulte un stat mai mic, cu mai puține instituții, în care banul public se cheltuie cumpătat.

Un argument a fost și faptul că 9 din 10 localități din România sunt falimentare, în primul rând pentru că sunt prea mici. Inițiatorii proiectului au calculat că România ar putea economisi 17 miliarde de lei pe an dacă ar avea o administrație mai suplă. Asta înseamnă 5 spitale regionale sau circa 2.000 de kilometri de autostradă.

Proiectul de lege pentru reorganizarea administrativ-teritorială a României, propus anul trecut de USR, prevede organizarea țării în opt județe, corespunzând regiunilor de dezvoltare constituite încă din 2004: Nord-Est (Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava, Vaslui), Sud-Est (Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Tulcea, Vrancea), Sud-Muntenia (Argeș, Călărași, Dâmbovița, Ialomița, Prahova, Teleorman), Sud-Vest Oltenia (Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt, Vâlcea), Vest (Arad, Caraș-Severin, Hunedoara, Timiș), Nord-Vest (Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu Mare, Sălaj), Centru (Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Sibiu) și București-Ilfov (Municipiul București și Ilfov).

Potrivit propunerii, orașele nu ar putea avea mai puțin de 20.000 de locuitori, iar comunele, nu mai puțin de 3.000 de locuitori.

În aprilie 2023, Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR) și mai multe organizații patronale au solicitat reducerea numărului de județe la 15, redefinirea noţiunii de comună ca localitate cu cel puţin 5.000 de locuitori, redefinirea noțiunii de oraș ca localitate cu cel puțin 10.000 de locuitori, precum și regruparea tuturor instituțiilor publice deconcentrate sub această nouă formă administrativă.

Pe scurt, asta ar însemna micșorarea numărului de județe și comasarea localităților care nu se pot susține, la pachet cu reducerea numărului de instituții și posturi. În acest fel, explicau cei care au propus măsura, s-ar debloca miliarde de euro.

Pe baza acestor criterii, G4Media a analizat cele 3.189 de unități administrativ-teritoriale din România în funcție de numărul locuitori și le-a încadrat în proiecția regionalizării propusă de mediul de afaceri. Din cele 318 orașe din România, doar 170 au mai mult de 10.000 de locuitori (53,50%), în timp ce din cele 2.862 de comune, doar 12,40% se încadrează între 5.000 și 10.000 de locuitori.

În Sălaj, din cele patru orașe – Zalău, Șimleu Silvaniei, Jibou și Cehu Silvaniei, am rămâne doar cu primele două. Jibou și Cehu Silvaniei ar deveni comune.

Din cele 57 de comune, am rămâne doar cu două: Crasna și Sărmășag, deoarece acestea sunt singurele care au peste 5.000 de locuitori, potrivit datelor de la cel mai recent recensământ.

E lesne de înțeles că o astfel de reorganizare, dincolo de economiile care s-ar face la bugetul de stat, ar veni la pachet cu desființarea a numeroase locuri de muncă la stat, ar dispărea o serie de posturi de conducere, unele ocupate tocmai de clientela politică, iar prin dispariția unor consilii județene și a unor primării așa-numiții „baroni locali” și-ar pierde puterea. Astfel, e greu de crezut că vreun guvern, indiferent de cine ar fi condus, și-ar asuma o reformă de o asemenea amploare.