”Văd multe religii contradictorii și, în consecință, toate false, cu excepția uneia. Fiecare vrea să fie crezută după propriul său cuvânt și îi amenință pe necredincioși. Prin urmare, nu le cred. Dar eu văd această religie creștină în care profețiile se împlinesc; și acesta este lucrul pe care nu-l poate face oricine.” (Blaise Pascal)

Dragi cititori, religia creștină este încununată și demonstrată de profeții, astfel încât noi să putem vedea cu claritate că nu întâmplarea este cea care a înfăptuit. Dumnezeu a ridicat profeți de-a lungul sutelor de ani, oameni care, unii după alții, fără abatere, au prezis același eveniment al Evangheliei lui Iisus Christos. Unul dintre acești purtători de lumină și mesageri de seamă ai divinității a fost proorocul Isaia, cel care este cinstit astăzi în calendarele bizantine.

Isaia este considerat cel mai mare prooroc al Vechiului Testament, numele acestuia însemnând ”Dumnezeu mântuiește!” El a trăit în Ierusalim, cu șapte secole înainte de venirea Mântuitorului Iisus Christos și a fost numit ”Evanghelistul Vechiului Testament” datorită multelor sale profeții despre Mesia, împlinite în Noul Testament, odată cu nașterea lui Christos din Fecioara Maria. În cele 66 de capitole ale cărții sale, Isaia a lăsat profeții mesianice precum: nașterea lui Mesia dintr-o fecioară; dumnezeirea lui Mesia, adică Întruparea Domnului; înainte-mergătorul lui Mesia, adică Ioan Botezătorul; minunile, patimile și preaslăvirea Lui Mesia.

În anul 722 î.Hr., când imperiul asirian a ajuns pe culmea puterii sale, Regatul de Nord s-a prăbușit. În acest context istoric, Isaia a avut un rol, atât religios, cât și politic, în rezistența Regatului de Sud.

Potrivit tradiției iudaice, Isaia a trăit până în vremea regelui Manase. Deoarece acest rege era închinător la idoli, Isaia s-a opus obiceiurilor sale păgâne. Pentru aceasta, în anul 690, regele Manase a decretat ca Isaia să fie scos afară din cetate și tăiat cu fierăstrăul în jumătate. Proorocul a fost înmormântat aproape de scăldătoarea Siloam, lângă mormintele regilor, în partea cea dinspre miază-zi a Ierusalimului, în locul numit Aroghil.

Dragilor, îi suntem recunoscători astăzi acestui om, cu adevărat sfânt, care și-a trăit cu atâta eroism misiunea și ale cărui viziuni și profeții, dovedite de-a lungul generațiilor, ne garantează cu precizie adevărurile de credință. Să nu trecem superficiali pe lângă aceste relatări concrete și pline de speranță și să înțelegem că în adâncurile lor vom găsi și sensul existenței noastre.

Post Views: 528