Au trecut doua saptamani si un pic mai bine de la declansarea campaniei elctorale pentru alegerile parlamentare. N-am vazut nici un candidat care sa fi mutat bolovanii din loc, nici unul care sa promita ca o sa aduca apa din Gilau in urbea de la poale de Meses. Ne-am obisnuit cu gandul ca in campania electorala se poate exagera. Multe dintre discursuri au gradul acela de secaciune care nu te prea indeamna sa fii la urne pe data de 9 decembrie. Totusi exista si cateva idei care daca ar fi puse in viata salajenilor ar lasa urme de bine. Un candidat doreste legea intabularii gratuite, un altul scaderea cotei unice de impozitare. Cineva, tot dinte candidati vrea sa-i dea Jiboului maretia de altadata, adica de acum 20 si ceva de ani, cand orasul de pe Somes era unul dintre importantele noduri de cale ferata din Transilvania, altcineva sare in apararea proprietatii private si vrea ca gospodaria taraneasca sa-si redobandeasca locul pe care il merita in societate. Sunt promisiuni dintr-o colectie de sperante care dau un peisaj mai colorat acestei campanii. Nu s-a uitat de locuri de munca, de pensii, de traiul de la limita decentei. Si cand spun asta imi trec prin fata ochilor zecile de maini ale potentialilor alegatori intinse catre un candidat sau altul pentru a primi un codru de paine, o felie de salam, mai rar cate un litru de ulei sau un kilogram de zahar. Umiliti pana la ingenunchere, lipsiti de cele necesare elementarului trai zilnic, impinsi de foame adesea, cei care ii vor trimite pe candidati in „sfatul tarii” nu stiu prea multe despre consolidari democratice, nici despre cota unica de impozitare.

Post Views: 71