Dragi cititoti, astăzi calendarul bizantin ni-l propune ca inspirație și reper pe sfântul Procopie Decapolitul. După cum ne spune și numele său, Procopie s-a născut în zona Decapolei, o regiune situată lângă Marea Galileii.

El a trăit în contextul istoric al persecuțiilor împăratului iconoclast Leon III Isaurul (717-741). Îmbrățișând de tânăr viața monahală, curajosul Procopie s-a afirmat ca un zelos apărător al cultului icoanelor. Din acest motiv el a fost arestat și torturat cu ferocitate.

După moartea împăratului Leon, având loc reabilitarea cultului icoanelor în Biserică, Procopie s-a întors la viața sihăstrească, unde a trăit până la o vârstă înaintată și a murit în secolul IX, data exactă fiind necunoscută.

Să înțelegem și noi, cei care ezităm sau ne îndoim de rostul și valoarea icoanelor, că Dumnezeu nu este lemnul sau materialul din care este alcătuită icoana. Menirea icoanei este aceea de a ”urca” inima și mintea către prototip, către modelul viu, așa cum face o fotografie care reprezintă chipul celui drag. Icoana este un mijloc, un vas de comunicare, o reprezentare a divinității, care ne transmite o stare de spirit, o emoție, o apropiere, un impuls. Ea este un mod de a păstra vie conștiința prezenței permanente a lui Dumnezeu printre noi, cât și a realităților cerești. Icoana nu este o reproducere artistică pentru naivi, ci o expresie însuflețită a eternității. Ea ne vivifică viața, ne motivează, ne inspiră și ne susține.

Cu siguranță sfântul Procopie și mulți alții ca el au înțeles și au pătruns aceste sensuri sacre, din moment ce au luptat cu orice preț pentru ca acest adevăr să nu fie denaturat.

Post Views: 450