Iti vine sa mori de ciuda, nu altceva, cand il auzi pe premier, ori pe presedintele Senatului ca aderarea la spatiul Schengen nu reprezinta o prioritate pentru Guvernul Romaniei, chiar daca aderarea este ultimul dintre cei doi pasi pana la integrarea completa in Uniunea Europeana. Ce-i drept, oameni care in viata lor n-au calatorit in afara satelor de resedinta, d@apoi in strainatate, sunt intru totul de acord cu acest derapaj. Ideea insa nu-i ca Schengen este folositor doar liberei circulatii a cetatenilor. Problema mai mare este circulatia marfurilor in interiorul Uniunii Europene. Cetatenii, de bine de rau, calatoresc in UE, doar pe baza buletinului, nu mai trebuie sa obtina vize, nu mai sunt umiliti decat prin sondaj. Am trai cu asta. Mai greu putem trai cu interminabilele controale vamale care tin blocate transporturile de marfuri cu saptamanile. Adesea, asta inseamna difcultati majore pentru firme, fie ca sunt ele romanesti sau straine, cu afaceri in tara noastra. Dar nu, Guvernul ne spune ca nici libertatea de circulatie si nici comertul transfrontalier nu sunt prioritati pentru noi. Si atunci, care sunt prioritatile? Aratarea muschilor incordati in fata unui electorat anemic, cu scopul castigarii alegerilor prezidentiala de anul viitor? Consolidarea interna a unei puteri discretionare? Impunerea unor programe de guvernare lipsite de viziune si anvergura? Daca acestea sunt cu adevarat prioritatile, iar definitivarea integrarii europene nu e, ar merita sa incepem si noi sa intrebam daca un astfel de guvern reprezinta cu adevarat o prioritate pentru noi. Daca nu cumva n-ar trebui sa ne mai intereseze, iar anul viitor, cand ni se vor prezenta liste pentru parlamentul european si pentru presedintie sa ne gasim alte prioritati.