Prima zi a Noului An, care marcheaza si sarbatoarea Sfantului Vasile, dominata, in trecut, de practici si ritualuri magice, mai pastreaza si in prezent unele semnificatii mistice, asociate cu inceperea unui nou ciclu al vietii.
Un numar mare de practici magice si ritualuri se savarseau in aceasta zi, ce marcheaza inceputul, nu doar al unul nou an, dar si, in mod simbolic, al unui nou ciclu de viata.
Prezenta Sfantului Vasile este si ea explicata diferit, prin prisma mitologiei populare. In unele locuri, Vasile este considerat a fi chiar numele de botez al lui Iisus Cristos, alteori apare ca fiind primul petrecaret, cel care a initiat traditia sarbatorii care ii poarta numele.
Prima zi a anului este considerata un moment propice pentru desfasurarea practicilor magice. Pe de o parte, 1 ianuarie reprezinta un moment de cumpana – cea dintre ani -, care, in functie de buna cunoastere a traditiilor mitologice, poate fi interpretata in sensul dorit de fiecare; pe de alta parte, este o zi fasta prin excelenta, este prima zi a anului, a unui nou interval de timp.
Integrandu-se in perioada mai larga a sarbatorilor de iarna, ce debuteaza in ziua de Sfantul Nicolae, obiceiurile ce au drept scop uratul revin la domeniul fundamental al vietii omului simplu de la tara: muncile agricole, fertilitatea campului, roadele bogate etc. Astfel, „Semanatul”, „Plugusorul”, „Plugul cel Mare” si „Vasilica” sunt cele mai importante texte „magice” care se rostesc in prima zi a anului si au o valoare colectiva puternica: sunt adresate individual, fiecarui gospodar in parte, dar acelasi continut se refera si se repeta pentru toti membrii comunitatii. De asemenea, in categoria manifestarilor colective bazate pe principiile „magiei primei zile” se integreaza si textele ce ureaza bunastare fizica si materiala individului: „Sorcova” sau colindele de Sfantul Vasile (care le ureaza celor apropiati sanatate si putere de munca).
Sfantul Vasile cel Mare, sarbatorit in prima zi a anului nou, a trait intre anii 330 si 379, in vremea imparatului Constantin. Sfantul Vasile s-a nascut in Cezareea Capadochiei, din parinti credinciosi si instariti, Emilia si Vasile, tatal sau fiind dascal in cetate. Iubitor de invatatura si inzestrat pentru carte, Sfantul Vasile si-a imbogatit cunostintele invatand in scolile din Cezareea, Bizant si Atena, la cea din urma cunoscandu-l pe Sfantul Grigorie de Nazians, cu care a legat o stransa prietenie. A fost inaltat la rangul de arhiepiscop al Cezareei in anul 370, in vremuri grele pentru Biserica. Sfantul Vasile a dus o lupta apriga, prin scris si cuvant, luminand crestinatatea si aparand dogma Sfintei Treimi. Sfantul Vasile a murit la varsta de 50 de ani, in ziua de 1 ianuarie, intrand in istoria crestina cu numele de Sfantul Vasile cel Mare.
In traditia populara, Sfantul Vasile apare infatisat cu mai multe „chipuri”. Astfel, el apare ca unul dintre sfintii care au facut minunile cele mai mari, fiind pazitor de duhuri rele, cu „mare putere asupra dracilor”. Astfel, cu rugaciunile lui se scot duhurile rele si necurate din oameni.
De asemenea, se spune ca pe Iisus Hristos il cheama Vasile: numele Hristos (crestin) i-a fost pus acestuia la varsta de 30 de ani, cand a fost botezat; Iisus Hristos s-a nascut de Craciun, iar la o saptamana, de Sfantul Vasile, a fost botezat in legea cea veche si a primit numele „Vasile”.
Pe de alta parte, Sfantul Vasile apare ca „mare betiv”, care sta calare pe poloboc, iar de ziua lui se fac petreceri si chefuri. De altfel, el e tare bun si s-a rugat de Dumnezeu sa-i dea o zi, iar Domnul i-a dat cea dintai zi, cea a Anului Nou. Fericit, Sfantul Vasile a luat un clopotel si i-a legat la toarta o crenguta de busuioc si s-a suit la Dumnezeu sa-i ureze lucruri bune. De aceea, de Sfantul Vasile exista obiceiul de a ura. Sfantul Vasile este reprezentat ca „imparatul iubirilor”: el petrece, iubeste, joaca si canta.
De 1 ianuarie, exista mai multe obiceiuri pentru bunul mers al lucrurilor.
Astfel, tiganii au obiceiul sa colinde cu o capatana de porc, impodobita cu panglici si margele, traditie denumita „Colindul cu Vasilica” (Siva). Dupa terminarea colindatului, ceata se strange la o carciuma pentru a chefui. Apoi, se despart, dezgatind capatana si luandu-si fiecare ce a pus, iar din ea fac un pranz, pentru ca obiceiul sa fie inchis pentru anul respectiv.
In Mehedinti, in Ajunul noului an, seara, vin parintii cu copiii la moasa, aducand plocon. Moasa se pregateste cu colaci impodobiti cu banuti. Asistata de mama, moasa trece prin colac copiii de pana la un an, de trei ori, apoi se inchina si-i ridica la grinda casei urandu-le: „Bine-au venit nepotii! Ca la ziua de azi, la anul si la multi ani! Sa creasca si sa traiasca, cu norocul sa se hraneasca!”. Obiceiul poarta numele de „Masa Moasei”.
Un obicei savarsit colectiv de grupuri mici sau de cete de feciori, este cel al Dezlegarii Anului. Astfel, acestia dezleaga anul si rodul colindand pe ulite, iar vacarmul pe care-l fac cu bicele, buciumele sau oalele are ca scop inlaturarea fortelor malefice: seceta, taciunele de grau, insectele si animalele daunatoare recoltei etc. De asemenea, feciorii dezleaga si cununiile, cu un descantec: „Slobozim caslegiile/ Sa maritam fetele/ Umblati, feciori,/ Sa fie petitori”.
In traditia populara se mai spune ca asa cum este musafirul din ziua de Sfantul Vasile, bogat ori sarac, asa va fi omul tot anul. Totodata, in ziua de Anul Nou, trebuie sa se arunce prin casa spice de grau, iar seara, acestea sa fie stranse, pentru a fi din nou aruncate prin camin in ziua de Sfantul Ioan. Dupa aceea, se face un manunchi din spice si se pun la pastrare, fiind benefice pentru durerile de cap.
Tot in ziua de Sfantul Vasile se zice ca e bine sa bei mult vin, existand credinta ca atat vin cat va bea omul in aceasta zi, atat sange va avea in obraz in timpul anului. Tot de Sfantul Vasile, femeile beau si joaca fusul si furca, pentru a creste canepa peste an.
In ziua de Anul Nou, copiii umbla cu Sorcova din casa in casa, in special pe la cunoscuti. Sorcova este un substitut al divinitatii fitomorfe, invocata de copii pentru a aduce oamenilor sorcoviti viata lunga, sanatate si prosperitate. Sorcova era confectionata, la inceput, din una sau mai multe ramurele de pomi fructiferi (mar, par, visin, prun) sau de trandafir, taiate si puse in apa la inmugurit si inflorit in ziua de Sfantul Andrei (30 noiembrie) sau de Mos Nicolae (6 decembrie). Apoi, obiectul ritual cu care colinda copiii a inceput sa fie realizat dintr-o nuia cu ramurele impodobite cu fire colorate de lana, cu betea si cu un fir de busuioc in varf. In Bucovina, sorcova are atasat un colopotel, cu a carui limba de metal se cheama divinitatea fitomorfa.
Sorcova, simbol al vegetatiei de primavara, este facuta astazi din hartie colorata si flori artificiale. Copiii, dupa ce isi sorcovesc parinti si rudele apropiate, pornesc, cate doi-trei, colindatul prin vecini. Sorcovitul este o bataie rituala, gest atestat frecvent in obiceiurile calendaristice (batutul pamantului cu maiurile, batutul toacei), dar si in practica cotidiana (batutul pe umar).
In timp ce rostesc textul augural „Sorcova, vesela,/ Sa traiti, sa-mbatraniti/ Ca un mar, ca un par/ Ca un fir de trandafir!/ Tare ca fierul,/ Iute ca otelul!/ Tare ca piatra,/ Iute ca sageata!/ La anul si la multi ani!”, ating ritmic cu Sorcova usa sau fereastra, daca se colinda afara, sau corpul gazdelor, daca se colinda inauntru. Dupa terminarea colindatului, Sorcova se pastreaza peste an, ca un lucru sfant, agatata de peretele de la rasarit al casei, la icoana sau in alt loc curat al gospodariei.
Traditia populara spune ca de Anul Nou se innoiesc toate si de aceea oamenii trebuie ca in prima zi din an sa-si puna un gand bun, ca sa le mearga bine tot anul: „Atunci sa te pazesti sa nu te superi, sa nu te sfadesti, sa fii vesel si tot anul asa vei fi”.
Pentru ca familiei sa-i mearga bine tot anul si sa aiba spor, in popor exista obiceiul ca in ziua de Anul Nou sa se fiarba in oala un cap de porc si nicidecum de gaina, pentru ca asa cum porcul rama numai inainte, tot asa va merge si omul spre belsug.
Tot la Anul Nou, pe nemancate, fiecare om trebuie sa ia in mana unealta cu care lucreaza in timpul anului si s-o manuiasca de trei ori, pentru spor la lucru in anul ce vine.
Si in ceea ce priveste vremea, traditia populara are numeroase interpretari. Astfel, conform traditiilor, cum e ziua de Anul Nou asa va fi tot anul: bun sau rau. De asemenea, credinta populara spune ca, daca in ziua de Anul Nou e ger mare si daca pe zapada se vad multe stelute, e semn ca anul ce urmeaza va fi bun si vor fi multe cununii. De asemenea, daca in ziua de Sfantul Vasile ninge, anul ce urmeaza va fi unul imbelsugat, iar daca este senin si geros, oamenii vor fi sanatosi pe parcursul anului. Totodata, se spune ca, daca noaptea de Anul Nou este „lina si senina”, este un semn ca noul an va fi unul bun.

Post Views: 63