S-a născut la 1 septembrie 1914 în localitatea Câmpia. La vârsta de numai un an rămâne orfan de tată, care a căzut pe frontul din Italia, la Dorbedo. La scut timp a decedat și mama sa. La vârsta de 6 ani ajunge la orfelinatul „Iuliu Maniu” din Zalău, împreună cu alți 35 copii, orfani de război. A urmat cursurile Școlii Normale de Învățători din Zalău, iar după desființarea acesteia în 1929, a urmat ultimii trei ani la Școala Normală de Învățători din Carei, absolvind în anul 1932. A fost dascăl suplinitor și apoi titular în Săcășeni, Vama Turcului, Lompirt și Câmpia, iar după Dictatul de la Viena s-a refugiat la Deva. În perioada refugiului a funcționat ca învățător în localitățile Valea Lungă, Câinelul de Jos și Bârsău, județul Hunedoara. La 27 februarie 1945 primește permisiunea de a se reîntoarce în Sălaj, fiind rugat de către noul inspector general al învățământului sălăjean, Ioan Ardeleanu Senior, să-l sprijine în acțiunea de reorganizare a învățământului românesc. De asemenea, s-a implicat în viața politică, fiind ales în funcția de secretar general adjunct și casier al organizației P.N.Ț. Sălaj. În urma Capcanei de la Tămădău, din 14 iulie 1947, la 25 iulie este arestat și trimis la Penitenciarul din Oradea. Grav bolnav fiind și în urma nenumăratelor memorii înaintate de către soția sa, a fost eliberat la 4 februarie 1948. A fost arestat din nou la 15 august 1952, închis la Penitenciarul din Cluj și Gherla, iar de aici, după condamnarea la 2 ani de muncă silnică, a ajuns la Canalul Dunăre-Marea Neagră, la Poarta Albă, Galeș, Nazarcea, Valea Neagră și Borzești. A decedat în data de 3 iunie 1980.

Dr. Marin Pop, șef secție Muzeografie și muzee locale, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău

Post Views: 531