In 14 iulie 1947, salajeanul Iuliu Maniu era arestat si condamnat pentru „inalta tradare” de noua oranduire comunista. A fost de trei ori prim-ministru, iar vina lui politica l-a dus in carcera de la Sighet, acolo unde a si murit, sase ani mai tarziu. La aceeasi data cand a fost arestat Iuliu Maniu, a mai fost retinut si Corneliu Coposu, alt salajean activ politic inainte de comunism. Pana in 1956 a fost tinut in arest preventiv, fara sa fie judecat. In 1956 i s-a inscenat un proces pentru „inalta tradare a clasei muncitoare” si pentru „crima contra reformelor sociale”. A fost condamnat la munca silnica pe viata. Pana in 1962 a fost inchis intr-un regim sever de izolare la penitenciarul Ramnicu Sarat. In aprilie 1964 a fost pus in libertate dupa 17 ani de detentie. In aceeasi perioada, Miron Chichisan, de 13 ani, din Romanasi era arestat de comunisti pentru detinerea de manifeste impotriva regimului. Cateva luni a fost „reeducat” in centrele comuniste, iar dupa Revolutie a devenit primar al Zalaului si deputat. Sunt doar trei exemple de vieti marcate de un regim care a calcat Romania in picioare. Imediat dupa Revolutia din decembrie 1989 s-a incercat gasirea vinovatilor si pedepsirea lor. Au trecut 22 de ani si abia anul acesta am avut o Lege a lustratiei care sa-i „marcheze” pe cei care au format sistemul opresiv si sa le ingradeasca drepturile civile. O forma de lege ilariant de permisiva pentru supravietuitorii acelui regim. O lege care nu lustreaza decat ideea de „calai”, dar nu mai afecteaza pe nimeni. Si nu mai repara nimic. E prea putin si e prea tarziu, atat pentru victime, cat si pentru cei care au facut victime. Curtea Constitutionala a declarat-o ieri, fireste, neconstitutionala, pentru ca pierde esenta si afecteaza categorii, nu indivizi. In rest, ramanem cu crimele comunismului nepedepsite.

Post Views: 74