In decursul a doi ani, Romania a reusit sa acceseze putin peste 10 la suta din fondurile pe care Uniunea Europeana aproape ca i le-a servit pe tava. Tara noastra a avut la dispozitie 5,6 miliarde de euro, bani pe care i-ar fi putut baga in buzunar daca ar fi transpirat macar putin. Adica, daca ar fi copt un proiect viabil, in care sa explice la ce-i trebuie banii si cum ii va cheltui.
„Pretentiile” euro-penilor au fost, insa, prea mari, asa ca ai nostri au preferat sa intoarca spatele banilor gratis si sa se vaiete cat ii tine gura – dar numai dupa ce a trecut campania electorala – ca bugetul ne este prea sarac ca sa suporte te miri ce modernizari ale infrastructurii, de exemplu. La Ministerul Transporturilor, rata de absorbtie este de abia 2,4 procente, chiar daca avem printre cele mai proaste drumuri din Europa, chiar daca reteaua feroviara face interminabila calatoria cu trenul.
Pe modelul drobului de sare, preferam sa ne vaicarim, in loc sa luam taurul de coarne. Iar Radu Berceanu, seful de la Transporturi, ne-a demonstrat recent cat de priceputi suntem la asta, plangandu-se cat de greu se acceseaza fondurile europene, cata birocratie si cata bataie de cap implica.
Intr-adevar, banii nu se dau cu una, cu doua. Proiectul trebuie sa fie proiect, facut dupa niste reguli precise, nu cu superficialitatea cu care sunt obisnuiti functionarii romani. Trebuie sa admitem si ca suntem prea saraci ca sa refuzam atata banet pe care nici ca trebuie sa-l mai dam inapoi.
Din pacate, indolenta si comoditatea ne trag in spate. Iar daca vom continua cu aceasta atitudine, nu va trebui sa ne mire ca nu vom reusi vreodata sa ne depasim conditia.

Post Views: 65