Acuzat de opozitie si de mediul de afaceri din Romania ca nici nu cauta, nici nu gaseste masuri anti-criza, atat de necesare in aceasta perioada, Guvernul Boc s-a gandit ca ar face un pustiu de bine daca ar permite amanarea la plata a datoriilor fiscale. Astfel, firmele care, pe fondul crizei financiare, au acumulat restante la plata obligatiilor fiscale catre stat pot sa amane plata acestora pe o perioada de sase luni. Aparent, conditiile nu sunt dintre cele mai restrictive, Ministerul Finantelor estimand ca de aceasta facilitate se vor bucura 56.000 de firme.
Realitatea din teritoriu contrazice, conditiile de eligibilitate fiind foarte stricte. Dupa doua luni, rezultatele din teritoriu nu sunt deloc roz, in unele judete numarul beneficiarilor fiind fie nul, fie extrem de mic. Patronatele au prevazut aceasta situatie, an conditiile an care, spun ele, amanarea la plata echivaleza o creditare la o dobanda de 36 la suta pe an, mai mare decat in cazul unui amprumut bancar. Asta pentru ca in cele sase luni de pasuire, agentul economic nu este scutit de majorari de intarziere de 0,1 la suta pe zi.
Executivul le-a impus potentialilor beneficiari sa prezinte la dosar o garantie bancara. Si, daca are asa ceva, societatea poate sa se imprumute de la orice banca din Romania pentru a-si plati obligatiile financiare restante. Si nici nu suporta o dobanda atat de mare pe cat ii pretinde statul! Care e, atunci, continutul economic al masurii? In ritmul actual, cum se va justifica Guvernul cand, la expirarea acestei „oferte”, va descoperi ca masura luata nu a fost nimic altceva decat un… fas? Ce raspunsuri va da Executivul firmelor care au inchis portile, lasand fara slujbe mii sau chiar zeci de mii de romani? Cum isi va explica neputinta de a intinde macar un deget intreprinderilor din Romania?

Post Views: 72