Redacția
Altcandva brazda era obrazul gospodarului. Rasturnata, semanata si culeasa la vreme facea fala taranului. Acum peste un milion de hectare gazduiesc doar viscolul iernilor si arsita verilor, adastand ceasul al 12-lea cand poate, poate le va veni randul. Mancam din gradinile vecine si ne minunam cum ca gustul, genialul gust romanesc, s-a prabusit in uitare. In plus, luati de valul ostil al strainatatii aruncam noi insine cu piatra.
Bagam de seama acum, acum dupa amar de ani ca ni s-au stresat ouatoarele. Gainile noastre fac oua altcumva decat cele din Vest, desi, de cand ne cam stim , generatia acestei intretaieri de secole mananca oua din combinatele avicole asa cum o fac francezii, si nemtii, si olandezii, si.. Da o diferenta exista si inca una majora. La noi TVA-ul, adica taxa statului este la alimente precum la cuie -24 la suta. In Franta insa doar 5,5 la suta, in Germania 7 la suta si exemplele ar putea continua.
Atunci? Atunci facem ce facem si ne eliminam noi insine de pe o piata si asa sufocata de importuri. Si situatia oualor nu e singulara. Nu cultivam soia modificata genetic. In schimb mancam carne adusa din Vest si obtinuta cu sroturi din soia modificata genetic. Primavara care se afla pe drum pune probleme dintre cele mai dificile. Mai semanam? se intreaba fermierii. E un an bun – raspund samsarii. Si noi cu ce ne vom alege la toamna? spun primii. Cu belele zic eu. Bugetul agriculturii romanesti bate spre saracie. Si saracia nu vine nciodata din prea multa minte.
