Un pumnal scitic, de la sfârșitul primei epoci a fierului, descoperit la Firminiș, ascunde o poveste interesantă pentru că, practic, a fost descoperit de două ori. Inițial, descoperitorul său, care a văzut pe pumnal prezența unei ”cruci gammate”, a crezut că are de-a face cu o baionetă nazistă. Abia 40 de ani mai târziu, ochiul format al unui specialist a identificat obiectul drept ceea ce este: un akinakes, pumnal de bronz, de proveniență scitică.

Pumnalul de bronz (akinakes) de la Firminiș

Povestea pumnalului scitic de la Firminiș ne-o spune arheologul Ioan Bejinariu.

”Nu de puține ori descoperiri de excepție apar în urma unor activități diverse ce presupun intervenții asupra solului. Așa este și cazul pumnalului cu teacă din bronz ce provine de la Firminiș. Am putea spune că piesa a fost descoperită de două ori. Prima dată prin anul 1936 în urma unor lucrări agricole, iar a doua oară 40 de ani mai târziu când arheologului Al. V. Matei de la Muzeul din Zalău i-a fost arătată piesa de către unul dintre urmașii celui ce a descoperit-o. După toate informațiile adunate de către Al. V. Matei și în baza unor mențiuni bibliografice se pare că piesa provine dintr-un mormânt. Lucrările de amenajare a terenului pentru o plantație de viță-de-vie efectuate în anul 1936 ar fi deranjat unul sau mai multe morminte din care, alături de pumnalul de bronz cu teaca sa ar proveni vârfuri de săgeți și verigi din bronz. Ultimele piese ar fi fost vândute unui colecționar din Zalău în perioada interbelică”, spune specialistul de la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău.

Detalii cu iz anecdotic despre ”a doua descoperire” a piesei au fost furnizate de către regretatul arheolog Alexandru V. Matei. ”Aflându-se într-o cercetare de teren în zona localității Firminiș a întâlnit un localnic care i-a mărturisit că deține <o baionetă germană de bronz cu tot cu teacă> și că este dispus să o vândă muzeului din Zalău, iar în cazul în care muzeul nu dorește piesa intenționa să o ascută bine pentru a o folosi la înjunghiat porcul de Ignat. Piesa a fost achiziționată în anul 1976 de către instituția noastră și, datorită atât valorii sale istorice, cât și măiestriei execuției, a fost inclusă în numeroase expoziții internaționale care au prezentat în diverse colțuri ale lumii descoperiri arheologice de excepție ale trecutului îndepărtat de pe teritoriul României. Analizată de către specialiști descoperirea a fost datată la sfârșitul sec. VII – începutul sec. VI î. d. Chr. și este considerată a fi printre cele mai frumoase mărturii ale influențelor răsăritene de pe teritoriul României”, precizează arheologul sălăjean.

Potrivit specialistului de la Muzeul Județean, aproximativ în această vreme în partea de est a Bazinului Carpatic, inclusiv în Transilvania, mai ales în inventarul funerar al mormintelor cercetate apar obiecte de metal, din fier sau bronz care sunt identice cu piesele atribuite sciților, un conglomerat de populații, multe de origine central-asiatică ,care sunt atestate arheologic până în zona nord-pontică.

”Realizările artistice din metal, inclusiv arme atribuite acestor populații, sunt caracterizate de reprezentarea stilizată a unor animale, așa cum este capul unei păsări de pradă de pe teaca descoperită la Firminiș. Simboluri solare stilizate sunt adesea prezente pe asemenea piese, iar redarea este sub forma unei ”cruci gammate”, preluată ulterior de către naziști sub forma svasticii. Iată de ce un pumnal de la sfârșitul primei epoci a fierului a ajuns să fie considerat baionetă nazistă”, concluzionează Ioan Bejinariu.

Post Views: 228