Pot puturoşii să o ducă bine?

Zilele trecute, când s-a abătut furtuna peste Zalău, pompierii au intervenit mai peste tot să scoată apa de prin imobile inundate. O imagine mi-a rămas întipărită în minte: şase bărbaţi, zdraveni ca bolovanii, priveau cu indifernţă cum unul dintre pompieri se lupta cu furtunul pentru a scoate apa dintr-o casă. Niciunul n-a sărit să-l ajute, niciunul n-a pus mâna pe o găleată să împuţineze apa, să-l aprijine măcar pe pompier să nu cadă. Adică, o mână de ajutor. Asta îmi aduce aminte de o acţiune de deszăpezire dintr-un sat moldovenesc unde soldaţii se dădeau de ceasul morţii să cureţe zăpada, iar la crâşma din sat mai mulţi bărbaţi în putere îşi sorbeau drojdia şi-i priveau pe militari cum se chinuie prin nămeţi. Dacă nu ni se întâmplă ceva să ne schimbăm, cine ştie, să ne dea Dumnezeu mai multă minte, să ne-ndemne cumva la acţiune, suntem pierduţi. Rămânem ţara lui “să se facă, pentru mine, dar fără mine”. I s-a indus românului o lene şi o indiferenţă de te apucă groaza. De unde? stop_coloana Păi, aflăm că pe plaiul mioritic aproape jumătare din locuitorii lui sunt asistaţi social şi trăiesc din tot felul de ajutoare. Dacă-i soliciţi la o zi de muncă plătită, îţi râd în nas. De ce să trudească ei, când statul le dă bani fără a mişca un pai de jos. Mulţi nu vor merge nici la vot, din lene şi indiferenţă. Vor sta acasă şi vor aştepta ajutorul social în continuare. Până se va găsi un ales ca să-l taie. Toate astea mă duc cu gândul la snoava aia care zice de frământările unor semeni de-ai noştri, zişi leneşi, care-şi puneau problema veşniciei. “Noi, leneşii, dacă murim ce ni se-ntâmplă? Vine raiul la noi, sau trebuie să mergem noi în rai?” Ducă-se dracului, Doamne iartă-mă!