Marele istoric Nicolae Iorga spunea ca doar „cunoscandu-ne istoria, eroii, traditia, ne facem mai sociabili, mai altruisti, mai iubitori de om si viata”. Intr-un document istoric din perioada interbelica, judetul Salaj era descris cu un potential turistic si cultural extraordinar. „Sunt putine judetele acelea, cari sa fie atat de bogate in documente istorice ca in judetul Salaj. La Moigrad avem urmele cetatii romane Porolissum, de la Stana spre Meses drumul lui Traian, in biserica din Romita o piatra cu inscriptia Legiunea XIII in care se punea drapelul roman, la Ortelec cel mai inaintat punct roman de observatie cu o cetate de pamant in apropierea bisericii de azi, de la Hida in jos pe Valea Almasului a fost braul roman, la Buciumi o cetate veche romana si altele multe”. Istoria prezentei omului pe teritoriul judetului nostru dateaza din epoca Neoliticului, dovada fiind cel mai vechi tezaur de aur masiv din Romania, care a fost descoperit in judetul Salaj, la Moigrad.
Legendele Salajului identifica zona in care traim ca pe un tinut mirific si, ca in poveste, salajenii stau pe o comoara despre care nu stiu totul. Ne propunem, intr-o serie de articole, sa dezvaluim miracolele acestui tinut care se cheama Salaj si sa starnim curiozitatea celor care vor sa ne viziteze si sa ne cunoasca.

Poarta de acces din Occident in Transilvania
Dupa cucerirea romana si organizarea provinciei Dacia in anul 106, strategii militari romani au trasat pe muntele Meses frontiera Imperiului Roman cu scopul de a delimita teritoriile provinciei de zona ramasa neocupata, cea a dacilor liberi. In centrul principalei trecatori de vale din Nord-Vestul Daciei, trecatoare cunoscuta sub denumirea de Poarta Mesesana, pe Magura Moigradului, a fost ridicat unul dintre cele mai infloritoare orase din provincia romana Dacia – Porolissum. Hotaratoare in alegerea locului unde urma sa fie ridicat castrul a fost orientarea care i se putea da, in raport cu principalele cai de comunicatie. De la Porolissum poti sa vezi in partea de Nord-Vest pana la Magura Simleului; in Sud-Vest se vede pana la varful Vladeasa, iar in noptile senine de vara se zaresc luminile orasului Dej. Locul a fost ales strategic de romani. Formata ca o trecatoare de vale, usor accesibila pentru circulatia de marfuri si cea a oamenilor, Poarta Mesesana reprezinta de fapt trecatoarea formata in Muntii Mesesului de Valea Ortelecului, singurul rau din aceasta zona care curge de la Est la Vest. Trecatoarea facea legatura intre centrul Europei si Transilvania. Doar prin zona Porolissumului si pe cursul raului Mures se putea intra organizat in Transilvania, in cazul unui conflict militar, de exemplu. Folosita inca din cele mai vechi timpuri, trecatoarea Poarta Mesesana a fost un punct strategic controlat atat de daci, cat si de romani. Dupa cucerirea Daciei si transformarea ei in provincie romana, romanii au organizat in zona de nord-vest un sistem complex de aparare a frontierelor, cu o linie de 45 de kilometri de castre la Bologa, Buciumi, Romanasi, Brusturi, Tihau si Porolissum, turnuri de observatie si blocaje de vai.
La Porolissum sunt cunoscute doua castre – Pomet si Citera, valuri de pamant de circa opt kilometri lungime, ziduri de aparare, care trebuiau sa blocheze orice intrare necontrolata in Poarta Mesesana spre centrul provinciei Dacia. In cele doua castre erau cantonati militarii garnizoanei Porolissensis, iar numarul mare al trupelor ce au stationat succesiv in aceasta zona ne arata importanta strategica si militara a Porolissumului.

„Comoara” de la Porolissum
Ca si oriunde in lume unde a existat o civilizatie de epoca antica, si la Porolissum exista multe legende. Una dintre ele este legata de descoperirea unei comori care apartinea civilizatiei antice. Exista si un sambure de adevar in toata aceasta poveste. Familia Wesselenyi – Teleki, cea care a fost proprietara terenurilor din zona, oferea taranilor suprafete de teren in arenda pentru agricultura si era multumita daca taranul aducea antichitati sau piese din metal pretios, gasite accidental la Porolissum in timp ce lucrau pamantul. La Porolissum existau tuneluri de legatura cu exteriorul orasului, folosite de cetatenii din interiorul fortificatiei in cazul unui atac militar. Arheologii care au sapat la Porolissum cred ca asa zisele tuneluri subterane erau de fapt urmele sistemului de incalzire centrala a orasului.

La Porolissum se trăia ca la Roma
Sub protectia Imperiului Roman si prin tot ce asigura prezenta armatei romane, in zona s-a dezvoltat o asezare civila de tip vicus militar si mai apoi un prosper oras de granita, cu un important potential economic, comercial si de productie. Stabilit initial ca tabara militara in anul 106, in timpul celui de al doilea razboi daco-roman, orasul s-a dezvoltat repede si a devenit capitala provinciei romane Dacia Porolissensis in anul 124. Istoricii apreciaza ca orasul avea o populatie de aproximativ 20.000 de locuitori, iar locuitorii sai se bucurau de aceleasi conditii de confort la fel ca si cetatenii Romei. Orasul avea o retea de drumuri pavate, sistem de canalizare si de aductiune a apei in interiorul locuintelor care erau prevazute cu sistem de incalzire centralizat cu incalzire in podea si cu ferestre cu geam de sticla.
La Porolissum a fost edificata cea mai mare cladire publica cunoscuta in provincia romana Dacia. Amfiteatrul a fost construit initial din lemn in timpul imparatului Hadrian, apoi demolat si facut din piatra in anul 157. Cu o capacitate de aproximativ 7.000 de spectatori, amfiteatrul era gazda spectacolelor organizate cu ocazia unor zile festive, intreceri sportive, vanatoare de animale sau chiar executii publice. „Totul depindea de puterea economica a societatii. Lupte intre gladiatori nu au fost organizate deoarece intretinerea si pregatirea unui gladiator erau foarte costisitoare. In schimb au existat lupte intre gladiatori si animale. Nu erau animale exotice, ca de exemplu lei, elefanti sau tigri, ci ursi, lupi, care erau batjocoriti intr-un spatiu inchis”, spune arheologul Gheorghe Tamba, care a studiat indeaproape viata locuitorilor de la Porolissum.

Porolissum – un muzeu in aer liber
Cercetatorul David Breeze, in cartea „The frontiers of Imperial Rome”, scria ca la Porolissum se pot observa toate detaliile unei fortificatii romane, ale unei asezari civile de langa castru sau ale unui oras roman cu toate elementele sale: forum, curia, maccellum, ziduri de incinta, trama stradala, porti de intrare, vama imperiului sau o necropola romana. Intreaga zona – care cuprinde templele, casele de locuit, portile castrului mare, cei circa 500 de metri de trama stradala descoperita si amfiteatrul conservat integral – este amenajata cu trasee, tablite indicatoare si descrierea fiecarui monument in limba romana si engleza, devenid astfel un urias muzeu in aer liber. Poarta Preatoria a castrului de pe Pomat este singura reconstituire de acest gen din Europa centrala si de sud-est, fiind un element de referinta pentru grupurile de turisti care viziteaza complexul arheologic situat pe teritoriul satului Moigrad, comuna Mirsid.

Planuri de reconstruire a castrelor
Consiliul Judetean Salaj tocmai a semnat in aceasta toamna un contract de finantare pentru proiectul „Circuitul castrelor romane din judetul Salaj”. Scopul contractului cu o valoare de opt milioane de euro este conservarea, consolidarea si reabilitarea castrelor romane de la Porolissum si Buciumi. Tot prin acelasi proiect, in zona celor doua castre urmeaza a fi realizata infrastructura turistica necesara, de la reabilitari de drumuri si amenajarea de parcari pana la toalete publice si iluminat ambiental.
Un alt proiect, al muzeografilor salajeni, il reprezinta reconstituirea tavernei orasului Porolissum. Aceasta se doreste a fi un restaurant cu produse specifice perioadei romane.

Post Views: 218