Politica este cel mai mare dusman al profesionalismului. O demonstreaza cat se poate de clar nulitatile care se perinda pe la conducerile ministerelor si a institutiilor deconcentrate, a caror singura calitate este, de cele mai multe ori, ca fac parte din partidul potrivit. Iar efectele acestei deprofesionalizari pe criterii politice se vad si se resimt din plin. Pe de-o parte, lipsa de valoare sau lipsa oricarei legaturi intre experienta profesionala a individului respectiv si domeniul la conducerea caruia ajunge fac ca activitatea institutiei in cauza sa fie incoerenta si, in consecinta, deloc productiva (avem experienta unor ingineri ajunsi ministri ai agriculturii sau educatiei, cu rezultate pe masura compatibilitatii cu domeniul acoperit). Pe de alta parte, promovarea pe functii de conducere doar pe criterii politice da nastere unei tensiuni paguboase in randul celorlalti angajati, care se simt, profesional vorbind, mult mai indreptatiti sa ocupe acea functie. Si adevarul e ca este extrem de frustrant sa iti dai seama ca, oricat de valoros si indispensabil ai fi tu la locul de munca, ^partea leului^ ii va reveni tot colegului despre care tu si toti ceilalti stiti ca nu e un bun profesionist, dar care sta in… luntrea potrivita.
Cand promovam asemenea non-valori doar de dragul de a avea oameni de partid pusi in posturi de conducere, ca rasplata pentru implicarea (in primul rand financiara) in campania electorala sau ca raspuns la diverse favoruri facute de-a lungul timpului, sa nu ne mai miram ca lucrurile merg in tara asta asa cum merg. Si sa nu ne miram nici ca tinerii ocolesc, atat cat pot, institutiile de stat, vazand cata ^bataie pentru ciolan^ exista acolo si cata nedreptate in atribuirea meritelor. Oare n-o sa ajungem niciodata sa scapam de aceste metehne paguboase, datorita carora nu poti ajunge intr-un post bun numai daca ai pile sau daca faci parte din partidul care imparte functiile.

Post Views: 85