Peste 60 la suta din bunurile confiscate de autoritati dupa Revolutia din decembrie 1989 au fost recuperate in timp de copiii cuplului Ceausescu, singurul fiu ramas in viata, Valentin Ceausescu, primind inapoi cele mai de valoare obiecte, dupa 20 de ani de procese.
In decembrie 1989, Zoe, Valentin si Nicu Ceausescu – cei trei copii ai cuplului Elena si Nicolae Ceausescu, condamnat si executat pentru genocid – au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale, fiindu-le confiscate mai multe bunuri. Ulterior, ei au fost eliberati si cercetati in stare de libertate.
Dupa sase ani, respectiv in 12 ianuarie 1996, Parchetul General (actual Parchet al Inaltei Curti de Casatie si Justitie-n.r.) a decis scoaterea de sub urmarire penala a celor trei copii ai fostului dictator Nicolae Ceausescu. Totodata, s-a dispus si revocarea masurilor asiguratorii puse pe bunurile lor.
La scurt timp dupa ce procurorii au dispus restituirea bunurilor, Zoe Ceausescu a solicitat instantei sa i se inapoieze bijuteriile, tablourile si cartile, precum si alte obiecte, intrate in patrimoniul statului. Ea a obtinut o hotarire judecatoreasca prin care autoritatile erau obligate sa-i restituie patru bijuterii si alte citeva din obiectele cerute.
La rindul sau, Valentin Ceausescu a cerut Tribunalului Bucuresti sa-i fie restituite obiectele luate. Bunurile – tablouri, portelanuri, precum si alte obiecte de arta – au fost evaluate, in anul 1998, la 150 de milioane de lei, iar in 2001 valoarea lor a fost estimata la aproximativ doua miliarde de lei.
Avocatul Radu Antal, cel care l-a reprezentat pe Valentin Ceausescu in instante, a apreciat ca peste 60 la suta din bunurile copiilor Ceausescu au fost recuperate, cele ale parintilor ramand ale statului. El a aratat ca din bunurile lui Nicu Ceausescu, fiul cel mic al cuplului dictatorial, au fost recuperate, in baza sentintelor definitive, ramand insa doar o parte din cele care au apartinut lui Valentin. Avocatul a mai spus ca cele mai importante si valoroase dintre obiecte au fost in mare parte castigate.
Daca la inceputul anilor ’90, romanii credeau ca cea mai mare parte avere a cuplului Elena si Nicolae Ceausescu era asigurata in conturi bancare din strainatate, dupa 20 de ani in care au fost numarate tablouri si alte obiecte de arta, chiar si vesela care a apartinut familiei, iluzia „comorii” a disparut.
Tribunalul Bucuresti judeca doua contestatii la executare a sentintelor deja pronuntate, una a Muzeului National de Arta al Romaniei si alta facuta in numele Zoei Ceausescu (decedata intre timp). Una din actiuni se va judeca in 14 ianuarie 2010, iar alta va fi luata in discutie in 30 martie 2010. Primele bunuri ale familiei Ceausescu, ce si-au gasit noi proprietari sunt autoturismele, care au fost vandute in cadrul unor licitatii.
In 2003, omul de afaceri Ovidiu Tender a castigat licitatia organizata de Serviciul de Protectie si Paza (SPP) pentru vanzarea primului ARO fabricat special pentru familia Ceusescu, pentru care a platit peste 453 de milioane de lei vechi, de peste zece ori mai mult decit suma de pornire a licitatiei.
Ovidiu Tender a licitat in calitate de persoana fizica, printr-un reprezentant. Suma de pornire a licitatiei pentru masina familiei Ceausescu a fost de 40.064.870 de lei vechi. La inceput, au licitat sase persoane.
Autoturismul ARO 304 era ultimul dintre cele folosite de Nicolae si Elena Ceausescu pe care il mai detinea Serviciul de Protectie si Paza. Acest autoturism este primul din seria celor fabricate special pentru familia Ceausescu, fiind realizat in anul 1977. Are motor pe benzina de 2500 cmc, tapiterie din piele si trapa actionata electric.
Alaturi de autoturismul ARO 304, care a fost folosit de familia Ceausescu, au mai fost scoase la licitatie alte sase autoturisme Opel Vectra A (cu pretul de pornire de la peste 90 de milioane de lei vechi la peste 12.600 de lei), doua Dacia 1310, o autospeciala salvare Dacia 1310 Break si trei ARO 244.
Situatia celorlalte bunuri, in special a celor confiscate in timpul anchetelor a fost transata, abia in 2006, printr-o sentinta penala a Tribunalului Bucuresti. Valentin Ceausescu formulase o plangere impotriva rezolutiilor procurorilor in dosare privind evenimentele din decembrie 1989, inchise si redeschise.
El reclama abuzuri ce ar fi fost comise in timpul anchetei in care a fost cercetat pentru subminarea economiei nationale si abuz impotriva intereselor unor persoane, acest dosar fiind „pasat” aproximativ un an intre instante din cauza problemelor de competenta.
Desi printr-o adresa de la Parchet s-a dispus restituirea unor bunuri de catre Muzeul National de Arta, aceasta institutie a refuzat sa le inapoieze, motiv pentru care Valentin Ceausescu a deschis un proces civil. Valentin Ceausescu si-a castigat in instanta dreptul de a-i fi restituite aceste bunuri, mai putin cinci tablouri.
Intre timp, el a solicitat lamurirea unor aspecte privind modul in care s-a desfasurat ancheta in cazul sau si a facut numeroase plangeri in acest sens, moment in care dosarul se redeschidea, de fiecare data. Un aspect pe care Valentin Ceausescu cerea sa fie lamurit era cel privind legalitatea arestarii sale intre ianuarie si august 1990.
In 7 septembrie 2006, Tribunalul Bucuresti i-a dat dreptate lui Valentin Ceausescu, in procesul in care el a acuzat cercetarea sa abuziva dupa 1989. Totodata, cu privire la latura civila, Valentin Ceausescu a cerut restituirea bunurilor sale personale, respectiv obiecte de arta, piese de mobilier si bunuri electrotehnice primite in dar sau achizitionate personal. Aceste bunuri au fost trecute in patrimoniul statului dupa ce Partidul Comunist Roman (PCR) a fost desfiintat, masura fiind luata pentru ca bunurile personale ale familiei Ceausescu nu au putut fi indisponibilizate.
Judecatorul Lia Savonea, presedinte delegat al Curtii de Apel Bucuresti, aprecia ca fiind gresite solutiile procurorilor militari care au solutionat dosarele membrilor familiei Ceausescu, deoarece, dupa ce cuplul dictatorial a fost condamnat si executat, cercetarile au fost extinse asupra lui Valentin si Nicu Ceausescu.
Tribunalul Bucurestil a constatat ca fratii Valentin si Nicu Ceausescu nu au comis nicio infractiune si ca toate acuzatiile procurorilor s-au referit la actiuni ale intregii familii. In rechizitoriul procurorilor militari se mentiona ca bijuteriile familiei Ceausescu „erau achizitionate de la case renumite Vacheron et Constantin din Elvetia, Alfred Dunhill din Franta si Patek Philipe din Elvetia”.
Instanta a hotarat „restituirea catre Valentin Ceausescu a tuturor bunurilor cu privire la care au fost dispuse masuri de indisponibilitate si confiscare si care nu au fost restituite, bunuri ridicate de la acesta si de la Nicu Ceausescu”.
Tribunalul Bucuresti arata ca anumite obiecte pot avea „caracter public, cum ar fi operele de arta”, iar daca nu ar exista motive sa fie detinute de alte institutii si daca se dovedeste ca acestea nu au apartinut fostului PCR, trecand in patrimoniul statului, bunurile pot fi restituite. Totusi, instanta nu a admis si restituirea bunurilor apartinand sotilor Elena si Nicolae Ceausescu.
In 20 noiembrie 2006, Zoia Ceausescu – fiica sotilor Ceausescu si sora lui Valentin si Nicu – a decedat, lupta in instanta fiind continuata de sotul sau. Anumite valori din casa Zoiei, apreciate a fi incunabule, stampe si carti rare, au ajuns la Biblioteca Nationala, fiind returnate partial inainte sa moara.
Un alt bun folosit de familia dictatoriala, Cabana Dealul Negru din Muntii Calimani, a ajuns sa fie disputata in justitie intre Directia Silvica Bistrita-Nasaud si Primaria comunei Cetate. In anii ’80, Cabana Dealul Negru a fost ridicata intr-un timp foarte scurt, pentru ca Nicolae Ceausescu voia neaparat sa vina toamna la vanatoare de ursi in zona, intrucat auzise ca aici era cea mai mare concentratie de ursi bruni din Europa. Din acest motiv, cabana nu a avut finisaje care sa starneasca invidia.
La aproximativ 300 de metri de cabana, sunt amenajate trei piste pe care pot ateriza elicoptere. Cea mai mare era folosita de Nicolae Ceausescu, iar celelalte de Securitate. Pistele sunt folosite si in prezent mai ales de vanatorii straini care vin cu avionul pana la Cluj, iar de acolo inchiriaza elicoptere. In prezent, cabana este folosita in scopuri turistice.
O alta parte din avere, tablourile si obiectele de arta au fost revendicate de mostenitori de la Muzeul National de Arta, in mai multe procese. Dupa mai multe faze procesuale, dar si rejudecari, intr-un final, singurul mostenitor ramas in viata, Valentin Ceausescu, a avut castig de cauza.
In 17 decembrie 2008, Curtea de Apel Bucuresti a hotarat, printr-o sentinta definitiva si irevocabila, ca cele 15 tablouri si obiectele de portelan si de argint, confiscate familiei Ceausescu, sa fie restituite fiului mostenitor al cuplului dictatorial Elena si Nicolae Ceausescu.
Lista de bunuri confiscate familiei Ceausescu cuprinde 15 tablouri, Gheorghe Petrascu – „Natura statica: Flori”, „Interior cu femeie”, „Peisaj: Casa taraneasca”, Theodor Pallady – „Natura statica: Fructiera cu lamaie si portocale”, „Portret : Femeie in rochie oranj, citind”, „Peisaj: Catedrala Notre Dame din Paris”, „Peisaj: Port in Franta”, Nicolae Tonitza – „Portret: Cap de copil cu boneta (Nelu)”, „Peisaj de iarna”, Nicolae Darascu – „Natura statica: Mere, vas de arama oriental, caseta”, Max Amold – „Peisaj portuar”, Dumitru Ghiata – „Peisaj”, Alexandru Ciucurencu – „Peisaj” si Ion Popescu Negreni – „Peisaj”.
De asemenea, in lista obiectelor confiscate de procurori se numara doua lucrari de Goya – „Gravura (aquaforte)”, Corneliu Baba – „Desen: Portret de tanara cu basc”, o tava si doua farfurii de metal argintat, un platou de argint, doua cutii cilindrice cu capac si o scrumiera din argint, un platou de portelan japonez, un vas de portelan chinezesc si un serviciu pentru desert din sapte piese din portelan chinezesc.
Hotararea Curtii de Apel este definitiva si irevocabila, astfel ca o parte din bunuri au fost deja restituite de catre Muzeul National de Arta. Totodata, Valentin Ceausescu a cerut instantei sa dispuna ca muzeul sa inapoieze bunurile detinute in custodie, din 26 februarie si 3 martie 1990, solicitare admisa de judecatori.

Post Views: 75