Ziua bună, dragi cititori!
Există o mare dramă a acestei lumi, una singură. Ne place să acceptăm sau nu, cetatea noastră este sub asediu, iar criza morală și identitară în care ne aflăm stă la temelia tuturor crizelor din toate domeniile. Cum să-i redăm omenirii semnificația supremă, cum să-i trezim conștiința? Cum să zdrobim piatra ce acoperă aurul?
Omul a demonstrat că deține o puternică forță creativă. Dar această forță, impropriu gestionată, înglobează în ea potențialul autodistrugerii. Aventurile geneticii au luat cu asalt făptura umană și creația divină. Câțiva reprezentanți de frunte ai Forumului Economic Mondial de la Davos susțin că omul nu mai este o taină, ci un ”animal hack-uibil”. Ei au drept target eliminarea ”întâmplării„ din firescul vieții și programarea viitorului, punând sub arest timpul. Raționalizând și cuantificând totul, vitregind omul de esența sa lăuntrică, el devine astfel un simplu obiect de statistică, un număr.
O nouă lume se urzește în fața ochilor noștri, o portretizare fățișă căreia cine-i va stabili limitele?
Am protestat la Schengen, foarte bine. Dar cine va protesta în fața atâtor noutăți ”cutting edge” bizare sau în fața atâtor ideologii trendy care se cer a fi implementate? Le conștientizăm cu adevărat consecințele? Sau ne-am obișnuit prea mult cu etalarea lor prin toate mijloacele la modă încât au devenit inovații fascinante și grozave?
”Pericolul stă în nepăsare”, ne spune Demostene, marele orator antic.
Vă invit să reflectăm împreună!