Dragi cititori, în urma teoriei evoluției, care știm că-i aparține lui Charles Darwin, teorie care a fost abandonată de majoritatea oamenilor de știință pentru ca nu este sustenabilă, naturalismul și-a lăsat amprenta, ilegitim, asupra religiei epocii moderne.

Naturalismul, această concepție filosofică conform căreia nu există nimic supranatural în afara naturii, înlocuiește în prezent creștinismul ca principală religie a lumii occidentale. Având în vedere că premisele ce stau la baza naturalismului nu sunt susținute deloc din punct de vedere științific, mă uluiesc câtă propagandă intensă și ”rafinată” a fost desfășurată de-a lungul timpului, pentru a inocula aceste concepte în mentalul colectiv.

Naturalismul respinge însuși conceptul unui Dumnezeu personal și își prezintă profilul ca fiind o filosofie superioară din punct de vedere științific și intelectual tocmai datorită caracterului nereligios. Dar nu este așa. Cuvântul potrivit pentru a descrie naturalismul este exact ”religie” pentru că întreaga idee este construită pe o premisă bazată pe credință: credința într-o teorie evoluționistă care nu a fost dovedită niciodată și care nu este demnă de cuvântul ”știință”.

Michel Ruse, unul dintre numeroșii activiști evoluționiști, a renunțat la convingerile sale vizavi de teoria evoluționistă, recunoscând că aceasta este o filosofie și nu o știință.

Faptul că avem un Dumnezeu personal este o descoperire extrem de prețioasă. Mulți sfinți și-au pus garantul suprem pentru acest crez: viața. Dacă Biblia nu ar fi autentică, ea nu ar mai furniza sfinți, însă istoria abundă de aceste figuri eroice. Aceste adevăruri se cer a fi descoperite și tratate cu grijă, nu diluate cu credințe care nu au baze reale. Credința nu este abandonarea rațiunii, ci, așa cum spunea părintele Arsenie Boca, este asceza rațiunii. Persoanele care văd credința ca fiind separată de facultățile noastre intelectuale au abandonat posibilitatea unui discernământ onest.

Când apostolul Pavel s-a rugat ca dragostea filipenilor să ”abunde și mai mult în cunoștință reală și în tot discernământul”, el afirma raționalitatea credinței adevărate.

Până când noi, oamenii, nu vom recâștiga dragostea pasionată pentru adevărata religie și o delimitare corespunzătoare față de erori, nu putem visa la o lume mai bună și mai prosperă.

Din nou vă îndemn, să nu aruncați la gunoi descoperirile și experiențele supranaturale ale sfinților care au împânzit atâtea generații de oameni și care nu pot fi contestate, lăsându-vă cu ușurință pătrunși de filosofii iluzorii. Pentru a ajunge la adevăr este nevoie de efort moral și de săpături adânci care să dezvăluie stânca.

Viața noastră morală are atâta nevoie să se conformeze, în primul rând, legii lui Dumnezeu, care, pentru cei care au reușit să-L întâlnească, este o prezență concretă, cordială, familiară, în persoana Dumnezeului Întrupat-Iisus Christos, și apoi legilor naturii.

Vă îndemn la căutarea adevăratului naturalism și a veritabilului supranatural!