Pepenii grecești vanduți la Zalău sunt “made in Teleorman”

Direcția Agricolă a verificat ieri pepenii comercianților din Zalău. Deși caracteristicile sunt de marfă importată din Grecia, vânzătorii sunt “acoperiți” de certificate de producător care arată că pepenii sunt produși în România. Dacă nu te pricepi să faci diferența, habar nu ai ce mănânci.

O echipă mixtă de control formată din repre-zentanți ai Direcției pentru Agricultură Sălaj și ai Direcției pentru Investigarea Fraudelor Sălaj, în frunte cu directorul Direcției Agricole Sălaj, Valentin Duca, au verificat ieri proveniența pepenilor roșii și galbeni din piețele Zalăului și din spațiile private pe care s-au așezat comercianții. Recoltarea lebeniței în zonele unde se cultivă intens a început abia de o săptămână, dar pe piața din Zalău a apărut lebeniță “de Oltenia”, “de Teleoman” sau “de Dăbuleni” de o lună. Verificările au scos la iveală faptul că în acte lebenița e românească. Cei care se declară producători din Teleorman, Dăbuleni sau Oltenia au certificate de producători și nimeni nu poate demonstra contrariul, dacă pe certificat scrie că omul are producție. “După mărime, nu sunt românești, dar au certificat de producător și n-ai cum să demonstrezi că nu e marfa lor. N-ai cum să duci probe la laborator fără aprobarea producătorului. Legea 312/2003 privind producerea și valorificarea legumelor și fructelor prevede că producătorul trebuie să-și facă analize la marfă și să asigure calitatea ei. Dar, până vin analizele, ei vând marfa”, a afirmat Onuț Dejeu, de la Inspecția fructe și legume din cadrul Direcției Agricole Sălaj.

Producție de 58 tone pe… zero suprafață cultivată

În curtea bisericii Sfântul Ștefan din Brădet se vinde lebeniță. Toate sunt una și una. “Pepenele e frumos, calitate ca din Grecia sau Turcia”, îi spune inspectorul de la Direcția Agricolă producătorului. Acesta din urmă îi răpunde că s-a specializat și el, după cultivatorul din Grecia. “Nu mai ducem apă cu calul, ne-am montat pompă de apă și irigăm, punem folie neagră pe jos, ca în Grecia. Ne-am specializat ca și ei”, spune producătorul din Turnu Măgurele, adăugând că vinde pepeni verzi din 1977 pe piața din Zalău. 1.500 de lei pe lună plătește bisericii ca să-l lase să vândă marfa acolo.
La verificarea documentelor, echipa de control descoperă că omul are certificat de producător, că produce 58 de tone de pepeni verzi și alte legume. Numai că pe certificat nu are trecută suprafața cultivată. Cu alte cuvinte, a produs 58 de tone de pepeni pe zero suprafață cultivată. Reprezentanți Direcției Agricole au sunat la primăria de care aparține producătorul. Cei de la primărie le-au spus că producătorul are suprafață cultivată. Valentin Duca, directorul Direcției Agricole Sălaj, ne-a spus că a sunat și la APIA și producătorul respectiv nu are cerere pentru subvenție. Și cu asta, basta. Direcția Agricolă Sălaj nu are alte pârghii legale de a demonstra că marfa nu este culeasă din grădina producătorului.
Florin Breje, comisar în cadrul Direcției de investigare a fraudelor Sălaj, a precizat că se verifică săptămânal documentele comercianților din piețele din Zalău. Acesta mai spune că se fac controale și pe traseu. Oamenii știu că fără documente este greu să nu fii întors din drum și să nu riști să rămâi și fără marfă dacă nu ai actele în regulă, conform legii.
Reprezentanții Direcției Agricole nu au dat nici o sancțiune ieri. I-au informat pe producători cum să afișeze corect prețul pe kilogram și proveniența mărfii. Aceștia le-au spus că trebuie să afișeze denumirea fermei și numele localității de unde provin și să nu mai afișeze lebeniță “de Oltenia” sau “de Teleorman”. O doamnă care vinde lebeniță în zona autogării este cultivator din Bechet, dar informează fals clienții că lebenița este “de Dăbuleni”. stop_coloana

Cum deosebim lebenița românească de cea din import

Deși, cu mici excepții, lebenițele din acest an de pe piața din Zalău sunt toate mari și frumoase, de aceeași mărime, iar dacă o tai, miezul roșu ajunge aproape până la coajă. Marfa e frumoasă, într-adevăr, doar că nu e producție autohtonă. Ca și consumatori, ne interesează să fim informați corect legat de proveniența mărfii, pentru că marfă din import găsesc în supermarketuri cu un leu pe kilogram mai puțin decât cea de pe marginea drumului.
“Diferențele (de formă și mărime, n.r.) depind de soi și de condițiile de mediu. Lebenița din România este neuniformă, e mai mică și are pată galbenă, cum a stat pe pământ. După mărime, nu sunt românești (cele din majoritatea punctelor de vânzare din Zalău, n.r.). Mai cumpără și en-gros, pe lângă marfa lor, și dacă au certificat de producător nu am cum să demonsrez că nu-i așa. Marfa din import este sortată, calibrată la o anumită mărime, coaja e subțire, cu o delimitare clară între partea albă și partea roșie”, ne-a explicat Dejeu. Reprezentantul Di-recției Agricole ne-a mai spus și cum putem verifica dacă lebenița e proaspătă sau nu. “Dacă codițele sunt verzi înseamnă că e recoltată recent, iar dacă sunt uscate e clar că marfa e recoltată de ceva vreme”, ne-a spus inspectorul de fructe și legume.

Există, totuși, și pepeni românești

Prețul lebeniței variază la Zalău. În piața Astralis se vindea ieri lebeniță “de Oltenia” cu 1,5 lei kilogramul și cu 1,8 lei kilogramul lebenița “de Salonta”. În piața agroalimentară din centrul municipiului, cei care vindeau țineau prețul la 2 lei pe kilogram la pepenii verzi. Am găsit și marfă de care am putut fi siguri că e românească, la Aprozarul de pe strada Avram Iancu. Administratorul magazinului spune că a cumpărat marfa direct de la producător și a cules-o cu mâna lui. Și prețul e mai mic: un leu și 20 de bani. Lebenițele sunt de diferite mărimi, cu petele galbene specifice și cu codițele verzi, semn că e recoltată recent. Are toate documentele în regulă, pentru că lucrează legal și e pe dreptate nemulțumit știind că mai sus, în curtea biserici Sfântul Ștefan, un cetățean din Turnu Măgurele vinde lebeniță mare, frumoasă și uniformă, la 2 lei kilogramul, dar care are certificat de producător. “A cumpărat un tir de lebeniță și de două săptămâni stă cu ea acolo”, ne-a spus zălăuanul.

Toată familia lui Englezu din Teleorman
aduce lebeniță pentru zălăuani

În toate colțurile Zalăului vând lebeniță membrii familei Englezu din localitatea Prundu, Teleorman. Frați, veri, copii, nepoți, toți și-au închiriat fie câte o masă în piață, fie câțiva metri pătrați pe spații private. Câștigul nu vine ușor, pentru că e greu să stai două luni la sute de kilometri distanță de casă, să dormi sub cerul liber, să-ți speli rufele la lighean. Nu pot ține mult prețul ridicat tot sezonul. Acum vând la Zalău lebenița cu 1,5 lei. Dacă ar da-o direct de pe tarla ar vinde cu 40 de bani kilogramul. Din toată afacerea au de câștigat și transportatorii. Pe timp de vară, când oamenii sunt în concedii, cursele Oltenia – Zalău pică numai bine pentru a mai scoate firmele de transport din impas. Și uite așa, mai poate trăi și statul, ba din acciza la motorină, ba din impozitul pe profit.