Intr-o tara in care natalitatea este in continua descrestere, tot mai putine femei asumandu-si riscul de a aduce pe lume copii in vremuri atat de grele si de nesigure, Guvernul a gasit o modalitate prin care sa descurajeze si mai mult procreerea. Este vorba despre o prevedere a Legii salarizarii unice care anuleaza cei doi ani de concediu de crestere a copilului ca vechime in munca. Prin urmare, la intoarcerea din acest concediu mama, chiar daca, in mod firesc, in cei doi ani scursi ar fi trebuit sa treaca intr-o alta treapta de vechime si, deci, la un alt salariu, va primi salariul de baza aferent gradului sau treptei in care a fost incadrata anterior concediului. Mai mult, conform unor interpretari realizate de presa centrala asupra textului legii, cei doi ani (respectiv sapte ani in cazul copilului cu handicap) de concediu nu se constituie nici macar in vechime in munca, considerandu-se ca o intrerupere, o suspendare a contractului de munca. Cu alte cuvinte, guvernantii s-au decis sa pedepseasca, efectiv, femeile care inca mai au curajul sa dea nastere la copii, umblandu-le la drepturile salariale, dar afectandu-le si pensia pe care ar urma sa o primeasca (daca mai apuca!). In acest conditii, este greu sa te decizi sa faci si un singur copil, ce sa mai vorbim de doi sau trei… Trei copii, adica sase ani de „pauza” in cartea de munca, ar insemna, daca prevederea se aplica, chiar o injumatatire a pensiilor.
Dincolo de lovitura pe care o va da natalitatii, prevederea are si un puternic iz de discriminare sexuala. Pentru ca nu este corect ca femeile sa castige mai putin la salariu si la pensie din simplul motiv ca, spre deosebire de barbati, ele pot da nastere la copii. Sa fie aceasta masura o modalitate prin care statul vrea sa faca economie fortandu-le pe mamici sa se intoarca mai devreme la serviciu si sa-si lase bebelusii in grija strainilor?