Pe langă zidurile puşcăriei

Mulţi dintre sălăjeni, printre care şi semnatarul acestor rânduri, au rămas simpli spectatori neputincioşi după ce hoţii le-au spart maşina, le-au intrat în casă, i-au lăsat fără bani şi bunuri de mii de lei. După ce au păţit-o, au bătut luni la rând drumurile la poliţie, punând autorităţilor aceeaşi întrebare: „Aţi găsit ceva?” Niciunul dintre ei nu înţelege de ce odată prinşi spărgătorii, nu-şi văd înapoi agoniseala, decât în parte sau deloc, şi nici infractorii nu sunt pedepsiţi. Începe să li se pară că poliţiştii ascund ceva, că nu vor să dea înapoi banii furaţi, că anchetele durează suspect de mult şi că cineva îi cocoloşeşte pe infractori. După luni de aşteptare, puţini se resemnează cu rezultatele anchetelor şi, renuţând la a mai deschide uşile Inspectoratului Judeţean de Poliţie sau a Posturior de Poliţie, îşi pun gratii la fereste, alarmă pe maşini şi încearcă să uite de pagubă. Cei mai mulţi, însă, mizând pe bunul simţ şi justeţea legii, păstrează speranţa că dacă tot nu apar bunurile volatilizate, hoţul va plăti măcar pentru faptele sale. Se confruntă însă cu trista realitate. Dacă hoţul este minor, păgubiţi pot spune adio nu numai bunurilor sustrase, ci şi minimei satisfacţii că spărgătorii sunt traşi la răspundere. stop_coloana Până la vârsta de 16 ani, cel puţin, hoţii alunecă pe lângă zidurile puşcăriei, protejaţi de lege, repetând iar şi iar faptele pentru care au fost prinşi şi anchetaţi măcar o dată, lăsând oameni fără bani şi lucruri de valoare. Anchetele şi alergarea poliţiştilor rămân un fel de muncă în zadar, Codul Penal spunând căn răspunderea penală revine minorilor după împlinirea vârstei de 14 ani. Între 14 şi 16 ani pot fi condamnaţi numai dacă se consideră că au discernământ, iar după această vârstă infractorii pot face puşcărie. Din ce se întâmplă pe plan local, se pare că la Zalău şi în Sălaj în genere, hoţii, fie că n-au discernământ, fie că instanţele noaste sunt prea sensibile şi nu le lasă inima să-i condamne dacă au 14, 16 sau aproape 18 ani.