Tot stau şi mă gândesc şi mi se pare că alunecăm pe panta paradoxului. Mă uit la satele noastre şi le văd făcând oarece paşi spe civilizaţie. Uliţele se asfaltează, noaptea e luminată de led-uri, în unele aşezări apa vine prin conducte etc. Trist este că uliţele se asfaltează, iar oamenii de pe uliţe se împuţinează vertiginos. Apelez la statistică. Populaţia României scade zilnic cu 248 de persoane. O realitate crudă ne loveşte în faţă. O acută lipsă a forţei de muncă s-a întins peste întregul plai mioritic. Citesc în Ziarul Financiar că peste 40.000 de români pleacă anual să lucreze în străinătate. Camerele de Comerţ şi Industrie din judeţe au constatat că pricipala preocupare a mediului de afaceri este depistarea forţei de muncă. Politicienilor nu le pasă, doar se mănâncă precum câinii penteru ciolanul Puterii. Un sociolg afirma că pe segmentul 18 – 40 de ani stop_coloana

bejenia este mai mare decât în Siria, unde locuitorii pleacă din cauza războiului. România are cea mai sporită rată a sărăciei din Europa. Descurajarea faţă de muncă este de speriat. Se practică furtul. (Să vezi ce va fi după aminstie!). Se îndeamnă la lene. Se dau în prostie ajutoare sociale. Unde se mai poate întâmpla aşa ceva pe faţa pământului? Degeaba aducem civilizaţia la sate, pentru că oamenii se văd tot mai rar pe uliţele asfaltate.

Post Views: 78