Cum se face, cum nu se face (şi noi ştim cum se face şi o să v-o spunem), că mai marii zilei au făcut în aşa fel ca fiecare mişcare, fiecare suflare sau iniţiativă a celui necăjit să fie impozitată. Iar ei, ei trântorii din palate şi nesătulul Stat să se îmbuibe din banii celor mulţi. Spun asta pentru că Parlamentul, Guvernul, cu binecuvântarea tacită a preşedintelui, cocoşează pe oricine prinde la îndemână. Mai nou, începând cu data de 31 martie a venit rândul hotelierilor şi cârciumarilor, în spinarea cărora s-a mai pus un bir. Aceştia, de bine de râu, mai aduc un ban la buget. La acel buget despre care, mai zilele trecute premierul Cioloş spunea că este prea sărac pentru a putea fi adoptat proiectul de lege privind salarizarea unică. Dar asta este altă poveste.
Zice-se că la cârciumă se stabileşte noul impozit în funcţie de numărul clienţilor, iar la hotel în funcţie de numărul paturilor ocupate într-o perioadă de timp, o lună de pildă. Suntem întrutotul de acord că impozitele stop_coloana sunt necesare, că dezvoltarea ţării este în strânsă legătură cu acest ban sigur adunat în visteria ţării. Numai că nu-i tot una să ai un bar cu două – trei mese sau un restaurant cât Casa Poporului şi nu se compară o pensiune de pe hârtoapele Meseşului cu un hotel de cinci stele de pe litoral. Sigur, puterea de înţelegere a senatorilor şi deputaţilor se limitează doar la interesele imediate. Dar gândul cel bun şi drept al aleşilor ar trebui să fie mereu spre oameni, Nu neapărat spre patroni, ci spre cei ce “beneficiază” de serviciile lor. Pentru că până la urmă biruri mai mari în anumite domenii de activitate înseamnă mărirea preţurilor şi gaură în buzunarul alegătorului.