Nu-i indeajuns să se facă primăvară, mai trebuie să se şi intample ceva care să ne trezească la viaţă, care să ne demonstreze că trăim. Da, că trăim cu adevărat. Şi spun asta pentru că odată ce a dat vremea bună prin Zalăul multisecular, oamenii lui nu par a se fi trezit la viaţă. Dincolo de lumea reală ce ni se dezvăluie la televizor, dincolo de tristeţea zilnică şi circul cotidian, dincolo de forfota din trafic ne-am deschis ochii şi am văzut că nu s-a schimbat nimic. Lumea trăieşte la fel, o viaţă searbădă şi zbuciumată in acelaşi timp. O viaţă prăfuită la propriu şi la figurat intr-o urbe gri. In oraşul in care toată lumea injură firmele de drumuri şi salubrizare, pe edili şi pe aleşi in general, oameni care nu prea ar avea problema traiului zilnic afirmă scraşnind din dinţi că trăim in oraşul in care nu se intamplă nimic, oraşul in care nu se inghesuie nimeni să investească, oraşul in care magazinele sunt mai mult goale. Iar ultimele statistici nu sunt deloc incurajatoare in acest peisaj pesimist general şi contagios. Imi este greu să cred că intr-un alt oraş, de aceleaşi dimensiuni, din celălalt capăt de ţară lucrurile ar sta mai bine. Este greu de crezut, atata vreme cat, totuşi ei caştigă cu doi-trei lei mai mult şi mănancă in stilul lor la fel de prost ca al nostru. De ce am fi noi zălăuanii, sălăjenii in general, mai bătuţi de soartă decat alţi romani? Poate pentru că ne lăsăm călcaţi in picioare prea uşor, poate că prea politicoşi fiind suntem luaţi de fraieri. Desigur există şi alte explicaţii, dar imi scapă pe moment. Vă las să le descoperiţi dumneavoastră. Sigur, cu o floare sau două nu se face primăvară nici in noi, nici in afara noastră.

Post Views: 79