„Bocsa – satul meu între document si poveste”

rn

La biblioteca din cadrul centrului cultural din localitatea Bocsa va avea loc duminica, 22 iulie 2018, de la ora 13.30, lansarea cartii dnei. Elena Ciobanca Opris, „Bocsa – satul meu între document si poveste”, volum aparut în Colectia „Monografii” a Editurii Caiete Silvane, cu sprijinul Centrului de Cultura si Arta al Judetului Salaj. Cu prilejul Anului Centenar, Centrul de Informare Turistica, Primaria comunei Bocsa, Consiliul Local Bocsa si Biblioteca publica din localitate vor organiza duminica, 22 iulie, în intervalul orar 14.00-23.00, o manifestare culturala – serbare câmpeneasca care se desfasoara anual si este dedicata marelui om politic, istoric, filozof si pedagog salajean, Simion Barnutiu, fiu al satului Bocsa. Organizatorii îsi asteapta oaspetii în parcul Muzeului unde, începând cu orele 15.00 vor avea loc spectacole de muzica populara sustinute de Ansamblul Folcloric „Mesesul” Zalau si Ansamblul Folcloric „Somesul” Jibou. Ziua de duminica se va încheia cu un concert sustinut de Mircea Rusu Band si o discoteca în aer liber.

rn

Despre carte:

rn

„Istorie? Etnografie si folclor? Amintiri? Viata! Studiul monografic de fata constituie nu numai un dar de recunostinta pentru stramosii Bocsei, ci si un adevarat tezaur pentru urmasii lor. Sufletul care s-a deschis în aceste pagini luminând tacerea asternuta poate prea mult timp peste Bocsa – Salaj, rascolind cu minutiozitate prin bogata lada de zestre spirituala a acestui sat, a cunoscut si a iubit atât de mult acest tinut încât îl considera un adevarat paradis, plasmuitor si roditor de oameni frumosi si iubiti de Dumnezeu. Judecând dupa etimologia numelui Bocsei, oferita dupa unele surse de autoare, cu trimitere la numele slavon Bogu (Dumnezeu), înseamna ca bocsenii sunt chiar oamenii lui Dumnezeu.
Ca un înger pazitor coborât din soborul celor care vegheaza destinele si traditiile unei comunitati, distinsa doamna, profesoara Elena Ciobanca Opris, cu mult curaj, forta si energii nebanuite, filtreaza cu chibzuita maturitate si obiectivism, prin sufletul domniei sale, filonul de viata bocsean, cu intentia de a-l imortaliza, surprinzând generatii si traditii, spre a-l oferi cu mare generozitate nu numai urmasilor domniei sale sau ai bocsenilor, ci mai ales celor care simt cu inima de român ardelean si viseaza spre un viitor mai potrivit natiunii române” (Cornelia Violeta Popescu)

rn

„Când spui Bocsa, spui Simion Barnutiu, fiindca asa cum spunea si Iosif Vulcan în poezia dedicata marelui nostru înaintas pasoptist, Bocsa are ceva sfânt: Barnut în leagan si mormânt.
Venind în contemporaneitate, când spui Bocsa, spui familia Ciobanca, Cighi sau Margin, din prima familie facând parte si autoarea prezentei lucrari, alaturi de distinsii ei frati, medicii Petru si Ioan Ciobanca.
Un fenomen demn de remarcat în viata stiintifica si culturala salajeana a ultimilor ani îl reprezinta aparitia tot mai frecventa a lucrarilor cu caracter monografic, dedicate unor localitati sau personalitati.
O carte despre Bocsa nu putea fi scrisa mai bine de altcineva decât de un fiu al satului, care a fost si dascal în satul sau natal. Autoarea o considera ca o datorie morala fata de satul în care a crescut si fata de înaintasii sai. Este o reîntoarcere în timp, la fel ca a lui Marcel Proust, în celebra sa carte «În cautarea timpului pierdut», cu amintiri de neuitat, dar si un îndemn pentru generatiile viitoare”. (Marin Pop)

rn

„Am spus de multe ori: daca în fiecare sat – mai modern sau mai traditional – un învatator, un profesor sau un preot pensionar ar scrie o monografie bazata pe material (cules de-a lungul unei cariere sau a unei vieti) din comunitatea din care provine, toata tara ar fi o harta etnografica formata din piese de puzzle, iar etnografilor le-ar fi mult mai usor sa defineasca, gradual si sectorial, ceea ce ar cuprinde, în întreg, «cultura traditionala româneasca».
Pornind de la o lucrare de licenta axata pe toponimia zonei, dna profesoara Elena Opris a dezvoltat subiectul, abordând cultura traditionala a satului natal într-o maniera proprie, cea a unei profesoare de limba si literatura româna si mai putin a unui etnograf.
Rezultatul este o monografie bazata pe o vasta documentare, scrisa, însa, cu sensibilitatea cadrului didactic.
Parcurgând materialul, am remarcat placerea scrierii, dorinta de a vorbi cu dragoste si pretuire despre satul natal – toate vizibile în multitudinea fotografiilor, în frazarea graduala a textului, în complexitatea sumarului sau în limbajul plin de cuvinte încarcate de emotie.” (Camelia Burghele)

Post Views: 142